Recep Tayyip Erdogan şi partidul său AKP, care au condus de peste un deceniu Turcia, au pus în miezul eforturilor de a clădi “Noua Turcie” proiecte ambiţioase de construcţii şi mai ales de infrastructură.
Turcia are deja o linie de metrou pe sub strâmtoarea Bosfor care uneşte partea europeană de cea asiatică a Istanbulului. Edogan, premier şi apoi preşedinte care n-a lăsat din mână controlul guvernului, a promis un al treilea aeroport pentru oraşul cu aproape 19 milioane de locuitori şi o linie de tren ultrarapidă care ar reduce durata unui drum până la Ankara la 90 de minute.
Erdogan a dar startul unui alt proiect gigant, într-o provincie din sudul ţării: un pod rutier suspendat - Nissibi Eufrat – peste lacul de acumulare Ataturk. Podul ar avea o lungime de 610 metri. Ar fi al treilea cel mai lung din Turcia.
Preşedintele a promis (promisiune de campanie electorală) că Turcia va avea un canal de transport maritim mai mare decât Suez. Canalul, cu o lungime de 43 de kilometri, o lăţime de 400 de metri şi o adâncime de 25 de metri, va trece prin Istanbul. Două noi oraşe ar fi construite pe malurile noului canal, aproape de Istanbul. Ruta acvatică va transforma partea europeană a Istanbulului într-o insulă, potrivit presei turceşti. Câte locuinţe ar trebui să fie construite pe noua amenajare? Asta ar fi o problemă. Planul iniţial prevede găzduirea a 1,2 milioane de oameni. Erdogan crede că 500.000 este suficient, altfel populaţia noilor oraşe va fi prea densă. Bugetul proiectului depăşeşte 10 miliarde de dolari.
Erdogan, care şi-a construit un palat prezidenţial mai mare decât Versailles-ul pentru a “cinsti” ambiţiile Turciei, se identifică atât de mult cu megaproiectele de infrastructură încât a cochetat un timp cu ideea de a da numele său unui pod nou peste Eufrat. Ambiţiile lui nu se limitează doar la Turcia. Preşedintele vrea să construiască o moschee în Cuba pentru a-i onora pe musulmanii care, spune el, au descoperit Americile înaintea lui Columb.
Problema este că nu toată lumea gustă “deliciile” devoltării prin megaproiecte a Turciei. Protestele din parcul Gezi, care au degenerate în cea mai mare revoltă civilă cu care s-a confruntat guvernul AKP-Erdogan, au pornit din cauza planului de a tăia copacii parcului pentru a face loc acolo unui centru comercial.
Criticii spun că aceste proiecte sunt energie risipită degeaba. Guvernul condus de Erdogan, cândva deschis la reforme şi la ideile democratice, a devenit din ce în ce mai autoritar şi intolerant. Liderul său, Erdogan, se luptă să controleze presa şi educaţia, să închidă minţile cu potenţial de “rebeliune” în colivie.
Între 2002, anul în care Erdogan şi AKP au preluat puterea, şi 2013 circa un milion de muncitori au suferit accidente la locul de muncă. 13.510 au murit în astfel de accidente, iar 20.386 au rămas cu handicap. Cifrele vin de la ministrul turc al muncii. În 2010, 1.976 de muncitori au rămas cu dizabilităţi fizice din cauza accidentelor la locul de muncă, în 2011 cifra a fost de 2.093, în 2012 de 2.036 şi în 2013 de 1.592.
1.444 de muncitori au murit în 2010, 1.700 în 2011, 744 în 2012, 1.356 în 2013. Statistica ministrului îi include doar pe cei care sunt acoperiţi de sistemul de securitate socială şi îi exclude pe cei neînregistraţi. Din statistică sunt absenţi şi cei care au murit din cauza bolilor provocate de condiţiile de la locul de muncă.
Oamenii de afaceri au propria statistică: 1.000 de persoane au murit în fiecare an în ultimii 12 ani din cauza accidentelor de la locul de muncă. În 2012, cel mai mare număr de victime a fost în construcţii. În 2013 a fost la fel. Circa 20% dintre cei care au murit în accidente de muncă în 2013 nu aveau vârste mai mari de 18 ani.
Erdogan, ca un musulman devotat şi ca un adevărat lider religios, face “recomandări” pentru viaţa de zi cu zi a turcilor: câţi copii ar trebui să aibă femeile turce (trei), ce fel de pâine ar trebui să mănânce turcii (integrală), ce fel de băutură ar trebui să bea turcii (să nu se atingă de rachiu, considerată de mulţi o băutură tradiţională), ce ziare şi la ce posture de televiziune să se uite (BBC şi CNN sunt mizerii care vor răul Turciei).
Respectul faţă de muncă, faţă de drepturile salariatului, sunt doar una din problemele care pătează faţada proiectului „Noua Turcie”. Pete mai mult sau mai puţin persistente au fost făcute de numeroasele scandaluri de corupţie şi abuz de putere în care sunt implicaţi locotenenţii lui Erdogan şi planurile lui „ambiţioase” de contstrucţii.
În Qatar, o ţară care nu are nimic de-a face cu democraţia şi cu respectarea drepturilor omului dar care a câştigat concursul pentru găzduirea Cupei Mondiale la Fotbal 2022, o dată la două zile moare câte un muncitor nepalez. Mor şi muncitori din India, Sri Lanka şi alte ţări asiatice sărace.
