La finalul a patru ani în care primarii au avut timp să facă în localităţile lor tot ce le-a trecut prin cap, cu mai puţin de o lună până la alegerile locale, edilii îşi fac calculele şi aruncă în vâltoarea electorală noi promisiuni. Unii alegători, însă, fac bilanţul realizărilor şi nereuşitelor, analizează ce-au primit din toate câte-au făgăduit primarii şi, mai ales, pe ce s-au dus în tot acest timp banii publici. Iar de multe ori răspunsul este acelaşi: pe tot felul de proiecte ridicole fără vreo utilitate evidentă sau, oricum, atât de prost realizate încât au reuşit performanţa de a duce în derizoriu şi unicul scop pentru care ar fi fost gândite iniţial. De la pista de biciclete care trece prin mijlocul unui bar, până la terenul de fotbal care are la centru un stejar secular, Gândul vă prezintă lista celor „7 minuni” ale primarilor, unele dintre cele mai stupide lucrări realizate în România în ultimii ani.
Cea mai lungă pistă de biciclete din România se află în judeţul Timiş şi poate concura şi pentru titlul de cea mai ciudată din ţară. Traseul de 47 de kilometri începe la Uzina de Apă din Timişoara, trece printr-un bar, se continuă cu o serie de şerpuiri şi se termină la graniţa cu Serbia, unde pe biciclişti îi aşteaptă poliţiştii de frontieră cu marele premiu: o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei sau dosar penal.
Astfel, imediat ce trec pe sub un pod din centrul oraşului, bicicliştii se trezesc pe o terasă, flancaţi de mese, chelneri şi clienţi. Ulterior, pista devine atât de îngustă încât pe margini, pentru ca bicicliştii să nu se trezească în apă, au fost montaţi parapeţi de beton înalţi cât un om.
Totuşi, Consiliul Judeţean Timiş a decis să continue pista din Timişoara până la graniţa cu Serbia. Lucrările au costat 2,7 milioane de euro, iar, teoretic, ar fi trebuit să fie duse mai departe şi pe teritoriul Serbiei, până la Zrenjanin. Din lipsa fondurilor, însă, sârbii au construit doar şapte kilometri de pistă. Aşa se face că ea se termină în câmp, pe graniţa cu Serbia. Iar de aici apar şi problemele.
2. Trotuar pe câmp într-o comună din Gorj. Primarul mai vrea pârtie de schi şi aeroport
Înainte de scrutinul local din anul 2012, în comuna Bengeşti-Ciocadia, din judeţul Gorj, autorităţile se mândreau cu un trotuar construit pe câmp, lângă lanurile de porumb, în zona drumului naţional. Lucrarea plătită de cei de la Drumuri din fonduri europene, care ar fi trebuit să aibă doi kilometri lungime, nu a fost încă finalizată, dar primarul Victor Geogia nu a renunţat la proiect şi susţine că şi-ar dori un astfel de trotuar pentru că el este util în localitate.
„Ce contează că e câmp? Străinii ne dau bani ca să facem drumuri în pădure, dar pe marginea unui drum naţional? Din păcate nu e terminat trotuarul şi nu pot să termin eu lucrările, pe proprietatea Drumurilor Naţionale. Eu aş vrea să fac un trotuar de la Bengeşti până la ieşire, spre Câmpu Mare, însă nu pot. (…) E construit de pe vremea când era Udrea ministru, dar este bun. În zonă este circulaţie foarte mare. Păcat că nu s-a terminat şi nu a fost făcut cum trebuie.(…) Nouă ne părea bine. Făceau un lucru extraordinar, dacă se termina. Mă întreabă şi pe mine oamenii când se termină, dar nu pot să fac nimic eu”, a declarat edilul Victor Geogia.
Şi nu se opreşte aici. Anul acesta, Geogia candidează pentru încă un mandat, după 12 ani în care a condus Primăria Bengeşti-Ciocadia şi, în campanie, edilul le promite localnicilor pârtie de schi şi chiar un aeroport.
„Eu aş avea multe idei. Aş vrea să fac, de exemplu, o pârtie de schi şi un aeroport aş vrea, dar depinde de finanţare. O pârtie de schi ar prinde rău la Bengeşti? Lumea de ce să se distreze la Rânca? Şi la Bengeşti se poate. Ce ar fi rău? Tineretul de ce să nu vrea o pârtie de schi, dar în primul rând e terenul. Trebuie să ai teren, aceasta e prima condiţie. Primăria deţine izlazuri”, a mai spus Victor Geogia.
Până la schiuri şi avioane, sătenii au găsit rapid utilitatea trotuarului din câmp: oamenii merg cu animalele pe alee pentru a ajunge la terenurile lor.
