Timp de câteva luni, Ahmed Abdul-Hamid, un palestinian din Aleppo, Siria, a încercat şi a eşuat să traverseze marea pentru a-şi începe o nouă viaţă în Europa, deoarece el a fost prins de către poliţia din Turcia, iar contrabandiştii i-au luat tot. La un moment dat, barca lui s-a stricat şi a înotat înapoi spre ţărm, scrie New York Times.
Norocul lui Ahmed Abdul-Hamid s-a schimbat vara aceasta, când un contrabandist l-a angajat să recruteze refugiaţi şi migranţi în port. La puţin timp după aceasta, Ahmed era căutat non-stop de diverse persoane care încercau să ajungă în Europa, iar sirianul a început să câştige 4.000 de dolari pe zi.
“Câteva săptămâni nu am făcut nimic”, a spus sirianul în vârstă de 21 de ani, Ahmed Abdul-Hamid. “În alte dăţi am fost atât de ocupat încât nu mai puteam face faţă.”
Succesul lui Abdul-Hamid este o mică parte dintr-un business de zeci de milioane de dolari dintr-o economie din umbră care s-a format pe fondul refugianţilor care vor să ajungă în Europa. Pe străzile din Turcia, unde contrabandiştii fac afaceri cu refugiaţii, în vitrinele câtorva magazine de confecţii sunt expuse veste de salvare, iar autobuzele şi taxiurile le facilitează plecarea refugiaţilor, scrie New York Times în varianta electronică.
Izmir, al treilea oraş ca mărime din Turcia, a devenit un hub pentru migranţi, fapt pentru care economia din zonă este în creştere.
Peste jumătate de milion de migranţi şi refugiaţi care au intrat în Europa pe mare în acest an au trecut prin Turcia, conform Naţiunilor Unite. În timp ce Europa se chinuie să răspundă valului de refugiaţi, nu există niciun semn ca să indice că numărul migranţilor se va micşora.
Oficialii din Turcia încearcă să oprească migraţia ilegală şi a găsit peste 57.000 de persoane care voiau să ajungă în Europa prin mijloace frauduloase şi 107 contrabandişti care luau parte la aceste procese. “Autorităţile turceşti fac orice stă în puterea lor să prevină imigraţia ilegală”, a spus un official turc. “Decât să îi arate cu degetul, comunităţile internaţionale ar trebui să dezvolte o strategie comprehensivă care să rezolve problema din Siria.”
Majoritatea vestelor de salvare comercializate în magazinele de acolo ascund un secret pe care mulţi migranţi nu îl ştiu: multe dintre ele sunt făcute din spumă care absoarbe apa sau din materiale locale ieftine, lăsându-i vulnerabili pe refugiaţi.
Majoritatea persoanelor care apelează la serviciile contrabandiştilor plătesc 1.200 de dolari de persoană, unul dintre refugiaţi merge gratis şi este ales de contrabandist, iar copiii merg cu jumătate de preţ. Un număr mare de ambarcaţiuni poate duce 45 de pasageri, acest lucru oferindu-i contrabandistului şansa de a câştiga 60.000 de dolari pe cursă.
În timp ce la Bruxelles politicienii nu ajung la niciun punct comun în privinţa refugiaţilor, Ungaria declară stare de necesitate în judeţele de graniţă şi construieşte un gard de sârmă şi la frontiera cu România, iar Serbia ameninţă să trimită armata pentru a împiedica reîntoarcerea imigranţilor în cazul în care guvernul de la Budapesta ar decide un astfel de lucru, multă lume în Europa, de la micile afaceri private la fonduri de private equity, îşi majorează profiturile de pe urma sutelor de mii de imigranţi.
Publicaţia financiară americană Wall Street Journal relata că un fond de private equity, ORS Serviciul AG, a găsit o oportunitate „cu potenţial de creştere organică“ tocmai în taberele de refugiaţi din Austria, care, în această vară, s-a umplut cu imigranţi care au ajuns aici traversând Balcanii şi Ungaria.
Magazine care în trecut îi deserveau pe turişti, vând acum corturi, saci de dormit şi alimente persoanelor care au ajuns aici din Turcia în bărci pneumatice, în speranţa de a găsi drumul către bogata Europă de Nord.
Sute de imigranţi sosesc zilnic pe insula grecească Lesbos după o scurtă călătorie pe mare, din Turcia. Michalis Michalakellis, care detine un magazin de suveniruri din apropierea portului, s-a reprofilat şi vinde ceea ce imigranţii vor să cumpere: pâine, conserve de carne şi fasole. Michalakellis şi-a găsit un furnizor la Atena care-i trimite ceea ce el are nevoie.
"Aproximativ 200 de persoane vin şi cumpara ceva în fiecare zi. Sunt bani buni", spune Michalakellis, citat de WSJ.
În altă parte, lipsa de adăposturi pentru imigranţi a determinat guvernul grec să achiziţionize saci de dormit, corturi şi chiar nopţi de cazare la hotel.
