Producătorii europeni îşi cresc investiţiile în fabrici chinezeşti în ciuda îngrijorărilor în creştere resimţite de liderii politici ai continentului cu privire la dependenţa industrială de superputerea exportatoare a lumii, scrie Financial Times.
Preşedintele Franţei Emmanuel Macron este aşteptat să fie ultimul lider care va avertiza cu privire la excedentele comerciale copleşitoare ale Chinei cu Europa, care au atins 305,8 miliarde de euro anul trecut, în timpul unei vizite de trei zile în Beijing în această săptămână.
Totuşi, investiţiile constante realizate de producătorii europeni, din care o mare parte sunt menite să producă bunuri pentru export, întăresc şi mai mult puternica bază industrială a Chinei.
Companiile europene spun că din cauza costurilor scăzute şi lanţurilor de aprovizionare eficiente din China le este din ce în ce mai dificil să concureze cu rivalii chinezi, în timp ce regulile guvernului de la Beijing privitoare la achiziţii fac de asemenea o prezenţă locală necesară pentru accesarea pieţei chineze.
Producătorul elveţian de chimicale Clariant investeşte 180 milioane de franci elveţieni (226 milioane de dolari) în hubul petrochimic Daya Bay din China, unde BASF din Germania şi Shell au anunţat la rândul lor investiţii masive anul trecut.
„Per total, companiile europene nu devin mai puţin dependente de China. Dimpotrivă, companii din întreaga lume devin în general mai dependente de China“, arată Jens Eskelund, preşedinte al Camerei Europene de Comerţ din China.
Un sondaj realizat de cameră în rândul membrilor săi în acest an a găsit că aproximativ un sfert îşi mută o mai mare parte din producţie în China, de două ori mai mulţi decât cei care se diversifică spre alte ţări.
Potrivit Rhodium Group cu sediul în Washington, cifrele sale sugerează că ISD-uri din partea sectorului manufacturier al UE au continuat să intre în China din 2021, ISD-urile greenfield din partea UE atingând un maxim record de 3,6 miliarde de euro în trimestrul doi din 2024.
Însă mai îngrijorător pentru Europa este faptul că multe companii îşi mută producţia în China pentru a o utiliza ca bază pentru exporturi.
După mai mult de trei ani de deflaţie a preţurilor de producător şi o depreciere cu 20% a monedei locale în raport cu euro de la mijlocul anului 2022, China a devenit o bază de producţie mult mai ieftină decât Europa, costurile la energie şi altele crescând în acelaşi timp puternic pe continent în urma războiului din Ucraina.
„Întărirea consumului intern şi permiterea unei aprecieri bazate mai mult pe piaţă a monedei locale ar ajuta la reducerea dezechilibrelor comerciale şi ar contribui la o relaţie economică mai stabilă pe termen lung cu Europa“, arată Elisa Horhager, reprezentant şef în China a grupului din industria germană BDI.
Însă, dimpotrivă, Beijingul plănuieşte să acorde prioritate politicilor industriale şi subvenţiilor axate pe ofertă în următorii cinci ani, spun analiştii, ceea ce ar putea reduce şi mai mult costurile local şi atrage forţat în ultimă instanţă mai multă producţie în China.
„Dacă ai un lanţ global de aprovizionare şi ai nevoie să rămâi competitiv din punct de vedere al costurilor, te vei îndrepta spre locul de unde poţi obţine cele mai competitive componente din punct de vedere al costurilor, iar în multe, multe industrii, acest loc este China“, arată Eskelund.
Iar acest lucru se întâmplă în condiţiile în care companiile din Europa limină locuri de muncă, în special în industria auto, unde companiile germane fac disponibilizări pe plan local în timp ce investesc masiv în sectorul EV al Chinei.
Furnizorul auto german ZF Friedrichshafen, de exemplu, a anunţat recent eliminarea a 7.600 de locuri de muncă în Europa până în 2030, la mai puţin de un an după anunţarea ultimei extinderi în Shenyang, nord-estul Chinei. Producătorul de componente auto Schaeffler, care plănuieşte să-şi dubleze businessul din China, a anunţat închiderea unor operaţiuni europene şi eliminarea a aproximativ 4.700 de locuri de muncă.
Pe lângă mutarea capacităţii lor de producţie în China, companiile occidentale îşi intensifică activităţile R&D din această ţară. Shell a refuzat să comenteze. BASF a declarat că nu relochează capacitate din Europa, ci investeşte în China pentru a lua parte la creşterea rapidă aşteptată acolo. Schaeffler şi ZF au declarat că extinderea din China nu vine în detrimentul joburilor europene.
Joerg Wuttke, partener la firma de consultanţă DGA Group şi fost preşedinte al Camerei UE din China, spune că Europa trebuie să poarte o parte din vină. „Ceea ce Europa trebuie să facă în primul rând este să dereglementeze, să împingă preţurile energiei în jos, competitivitatea în sus, să crească standardele de educaţie, în special în domeniul ingineriei. Nu putem da întreaga vină pe China“, spune acesta.
Comisia Europeană începe să reacţioneze, cu planuri de îmbunătăţire a peisajului industrial al blocului. Iar dacă exporturile companiilor europene din China se întorc şi pe pieţele lor interne, acest lucru s-ar putea dovedi exploziv din punct de vedere politic, avertizează alţii.