Decenii la rând, mii de producători de nişă, de talie mondială, care alcătuiesc coloana vertebrală a economiei germane, s-au bazat pe un avantaj competitiv inatacabil: calitatea fără egal. Acum, acest avantaj dispare încet, notează The Wall Street Journal.
Mittelstand, un vast segment de producători de talie medie, specializaţi în special în bunuri de capital şi intermediare, şi dependenţi de exporturi, au prosperat odinioară fabricând utilaje pentru fabrici din alte părţi. Acum însă China reduce decalajul de calitate şi oferă preţuri chiar şi la jumătatea celor practicate de rivalele europene.
Pe măsură ce panica cuprinde producătorii germani, disponibilizările mătură orăşele şi sate anterior prospere. Momentul ar putea deveni un punct de turnură politic pentru o ţară a cărei avuţie a fost în mare măsură creată de Mittelstand.
Pentru prima dată în ultimele decenii, Germania importă acum mai multe bunuri de capital avansate din China decât exportă acolo. Producătorii sunt brusc în defensivă. Multe dintre firmele Mittelstand îşi trimit angajaţii în şomaj tehnic, elimină locuri de muncă sau îşi relochează producţia, inclusiv în China.
Patrick Burkhart, managing director al producătorului de utilaje Aura, cu sediul în sud-vestul Germaniei, arată că din cauza concurenţei chineze care a crescut puternic în ultimele şase luni, comenzile nu mai vin. Un concurent chinez a apărut recent pe piaţă, creând presiuni puternice pe preţuri, potrivit acestuia.
Industria germană pierde peste 10.000 de locuri de muncă pe lună, potrivit unui raport din mai al EY. Producţia industrială a scăzut cu aproximativ 10% în perioada februarie 2022-începutul acestui an, sectoarele mari consumatoare suferind un declin de peste 15%.
Balanţa comercială a Germaniei cu China la bunurile de capital a trecut de la un excedent de aproximativ 750 milioane de euro la un deficit de 500 milioane de euro între mijlocul anului 2024 şi august 2025.
Exporturile de maşini-unelte ale Germaniei către China s-au redus cu aproximativ o treime în primul trimestru în termeni anuali.
Dacă strategii europeni nu iau măsuri mai dure pentru protejarea industriei, „am putea asista la un declin foarte rapid al IMM-urilor germane“, avertizează Noah Barkin, consultant la firma de cercetare Rhodium Group.
Exporturile totale de bunuri ale Chinei către Germania doar au urcat cu 17% în primele cinci luni ale acestui an în termeni anuali, iar cele către UE au avansat cu 16%.
China se bazează tot mai mult pe sectorul manufacturier pentru impulsionarea creşterii economice după prăbuşirea pieţei imobiliare. În faîa cererii slabe pe plan local şi cu depozitele dând pe afară, fabricile chineze vând agresiv peste graniţe, împingând excedentul comercial al ţării la un maxim istoric de 1.200 mld de dolari anul trecut.
Sub iniţiativa „10.000 de Mici Giganţi“, guvernul chinez a canalizat subvenţii masive, reduceri de taxe şi resurse de stat către mii de firme mijlocii specializate, explicit menite să înlocuiască renumiţii „campioni ascunşi“ ai Germaniei.
Încă există firme germane care fabrică produse de care China are nevoie, însă Beijingul încearcă să rezolve dependenţele respective.
„China a consumat deja mare parte a prânzului industriei germane şi se pregăteşte de cină“, este avertismentul clar al unui raport recent al Centre for European Reform, un think tank cu sediul în Londra.
Accentuând criza sunt preţurile ridicate la energie şi cererea slabă din Europa, presiunile deflaţioniste din China care scad preţurile la export şi un yuan despre care mulţi economişti cred că este subevaluat.
Concurenţa este dură îndeosebi în sectoare unde scara contează, cum ar fi pompele de căldură şi auto, arată Clemens Fuest, preşedinte al institutului german ifo. Firmele mai specializate o duc mai bine deocamdată.
Firmele Mittelstand au început recent să ceară protecţia guvernului în faţa firmelor chineze susţinute de stat. UE a lansat un număr record de cazuri comerciale împotriva Beijingului în ultimii doi ani, însă măsurile respective acoperă doar o parte foarte mică din importurile chineze totale. Măsurile mai ample şi mai dure discutate la un summit din iunie vor avea nevoie probabil de un an sau mai mult pentru a se materializa.
Burkhart de la Aura spune că clienţii chinezi, japonezi chiar germani vor tot mai des ca acesta să producă în China. O motivaţie este costul. Pentru producătorii chinezi există de asemenea presiuni politice în creştere pentru transferarea creării de valoare către China.
Burkhart, care producea cândva exclusiv pentru Germania, îşi fabrică acum 20% din produse în China. Procentul ar putea creşte la 70% dacă nu se vor schimba lucrurile în Europa, arată acesta.
