Summiturile „16 plus 1“, dintre 16 state europene, din sud-estul UE şi Balcani, plus China, nu doar că au continuitate, dar devin mai dese. Pentru unii prezenţa tot mai pregnantă a Chinei în regiune, cu investiţii şi influenţă politică, trezeşte nervozitate. Pentru alţii banii Beijingului sunt mană cerească.
Summitul „16 plus 1“ (un format apărut în 2011 după primul Forum Economic şi Comercial China - ţările din Europa Centrală şi de Est de la Budapesta) de săptămâna aceasta de la Sofia aminteşte liderilor europeni occidentali de ambiţiile Beijingului în vremuri în care între UE, SUA şi Rusia sunt tensiuni fără precedent. Această ediţie a summitului anual vine la doar şapte luni după ultima, de la Budapesta, scrie Financial Times. Un diplomat UE a explicat că răspunsul Beijingului la îngrijorările Comisiei Europene şi ale unor oficiali europeni că formatul „16 plus 1“ „suge resursele din relaţia UE-China“ a fost să devanseze întâlnirea. „Reacţia chineză a fost să apese pedala de acceleraţie „ este o reacţie tipică“, spus diplomatul. Alţi diplomaţi şi-au expus teama că formatul „16 plus 1“ poate deveni un cal troian prin care China va încerca să spargă unitatea şi aşa precară a UE în probleme delicate precum piaţa unică şi controlul investiţiilor străine. Unii experţi cred că extinderea influenţei Chinei în regiune îi va dezavantaja pe investitorii occidentali şi va răspândi practici de dezvoltare corupte printre democraţiile vulnerabile.
Ţările incluse în format sunt Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Polonia, România, Slovacia, Slovenia (ţări UE), Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru, Serbia (ţări europene din afara UE, dar, cu excepţia Bosniei, candidate la aderare) şi China. Kosovo lipseşte din format din cauza opoziţiei puternice a Serbiei.
Investiţiile chineze în cele 16 state europene arată că acestea sunt concentrate puternic pe statele din Balcani care vor să adere la UE, potrivit unei analize a Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington.
China consideră regiunea un coridor important spre inima Europei, o parte din Iniţiativa Belt and Road de expansiune comercială. Compania chineză COSCO Shipping deţine portul grecesc Piraeus. Alte proiecte chineze din regiune includ construirea unui pod peste mare în sudul Croaţiei, a unei autostrăzi în Muntenegru care să lege Belgradul de Marea Adriatică şi modernizarea căii ferate dintre Belgrad şi Budapesta. De asemenea, Huawei Technologies modernizează compania naţională de telecomunicaţii a Serbiei, notează Bloomberg. Sunt în general genul de investiţii de care companiile occidentale se feresc.
Mai mult de jumătate din acordurile de investiţii de 9,4 miliarde de dolari realizate în cadrul „16 plus 1“ în 2016 şi 2017 sunt concentrate în Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru şi Serbia, potrivit datelor Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale din Washington.†Serbia şi Muntenegru sunt în discuţii pentru aderarea la UE, în timp ce Albania şI Macedonia au primit recent undă verde de la Uniune pentru a începe negocierile de aderare anul viitor. Bosnia a primit cele mai multe investiţii, de peste trei miliarde de dolari. Aici, o companie chineză este interesată să participe la construirea unui baraj uriaş. La Sofia ar putea fi semnat un acord prin care producătorii bosniaci de miere, lapte şi produse lactate îşi vor putea vinde marfa în China. Până acum, exporturile bosniace în China aveau la bază lemn şi produse din lemn.
În Serbia, combinatul siderurgic Zelezara, cel mai mare angajator din regiune, a fost salvat de compania chineză Hesteel Co. Investiţiile chineze ajută ca o parte semnificativă a comunităţii de afaceri de acolo să aibă continuitate. Sino-RS Investment Group a anunţat că va investi un miliard de euro în Serbia în cadrul Iniţiativei Belt and Road. Fondurile vor fi folosite pentru finanţarea unor proiecte în domeniul transportului, infrastructurii apei, energiei, telecomunicaţiilor, agriculturii şi construcţiilor.
„Se dezvoltă o atitudine pozitivă faţă de China. A ajuns la un nivel foarte ridicat probabil deoarece investiţiile Chinei sunt prezentate sau comunicate ca gesturi de bunăvoinţă. Doar entuziasmul faţă de Rusia este mai mare“ , spune Srdjan Bogosavljevic, analist la IPSOS Strategic Marketing.
Analiştii atrag atenţia că cele mai mici şi mai slabe economii din grup au atras cele mai multe investiţii sub Iniţiativa Belt and Road deoarece a fost mai uşor pentru Beijing să obţină condiţii mai favorabile de la ţările din afara UE.
„Iniţiativa are impactul cel mai puternic în economiile mai mici, mai riscante, cărora le lipsesc alternativele de finanţare a infrastructurii“, explică Jonathan Hillman, director al proiectului Reconstruind Asia al institutului de la Washington. „Când oferta ei este singura de pe masă, China are mai mult spaţiu de manevră pentru a obţine acorduri în care îi este permis să-şi folosească companiile, oamenii şi aşa mai departe.“
În UE, contractele de infrastructură trebuie supuse unor licitaţii competitive, în timp ce băncile de dezvoltare ale Chinei, China Development Bank şi Export-Import Bank of China, creditează contractorii chinezi care primesc contracte.
Investiţiile companiilor chineze au ajutat adesea la creşterea sprijinului public pentru politicieni pro-ruşi în estul Europei, unde banii Chinei nu poartă stigmatul pe care l-ar avea banii Moscovei.
Preşedintele ceh Milos Zeman†şi-a descris ţara, cea mai matură economie est-europeană, ca fiind „un portavion invincibil pentru China în Europa“. Zeman este cunoscut ca politician pro-rus. Însă investiţiile chineze în Cehia nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor şi nici al promisiunilor şi de aceea sunt privite în unele cercuri cu suspiciune.
„Lumea se deşteaptă încet în unele ţări în ceea ce priveşte investiţiile promise, până acum o iluzie, însă nu s-a ajuns la masa critică“, spune Ivana Karaskova, cercetător la Asociaţia pentru Afaceri Internaţionale din Praga. Cehia ocupă locul doi în topul investiţiilor chineze în regiune în perioada 2016-2017, acestea însumând 1,6 miliarde de euro. Serbia este pe locul trei, urmată de Bulgaria şi România.
