În timp ce coordonatorii politicilor monetare din SUA şi zona euro dau asigurări peste asigurări că actualul val de creşteri de preţuri este ceva doar trecător, guvernul chinez nu stă să aştepte şi acţionează, chiar radical, contra inflaţiei, în principal prin ameninţări şi descurajarea a ceea ce consideră a fi excesele pieţei şi specula. De asemenea, prin forţarea reducerii preţurilor, China slăbeşte poziţia pe pieţe a marilor exportatori de materii prime, de care depinde şi cu care se află în război comercial.
Inflaţia, adică creşterea preţurilor, poate face probleme mari unei economii ca a Chinei. China este a doua mare economie a lumii şi se află în competiţie directă pentru supremaţia comercială şi tehnologică mondială cu SUA. Orice avantaj sau dezavantaj contează în această cursă, mai ales când ambele ţări caută să-şi revină cât mai rapid din criza provocată de pandemia de COVID-19.
China se bazează pentru recuperare pe cererea din străinătate pentru produsele sale şi pe consumul intern. Competitivitatea pe ambele pieţe este afectată negativ de inflaţie. De aceea, China caută să evite să se transforme într-un producător scump. Pentru aceasta, în primul rând Beijingul trebuie să aducă sub control preţurile materiilor prime, care în timpul pandemiei şi mai ales de când a început faza de recuperare au luat-o razna peste tot în lume în contextul creşterii cererii şi al unor probleme de aprovizionare.
Zilele trecute, agenţia pentru planificare economică a Chinei a avertizat că verifică preţurile de pe piaţa minereului de fier şi că va ancheta orice „speculă maliţioasă“. Minereul de fier este ingredientul principal al oţelului, materie primă esenţială în industria auto şi în construcţii. Beijingul a deschis astfel un nou front după ce anterior a ordonat companiilor de stat să analizeze riscurile şi să-şi reducă expunerea la pieţele materiilor prime din străinătate.
De asemenea, o agenţie guvernamentală a anunţat recent planuri de a aduce pe piaţă metale industriale din rezervele naţionale, notează Reuters. Printre aceste metale figurează cuprul şi aluminiul, esenţiale în industria transportului, electrocasnicelor, electricităţii şi a energiei verzi.
În plus, spre iritarea traderilor, Beijingul a anunţat toleranţă zero faţă de încălcarea regulilor pieţei materiilor prime, promiţând că va pedepsi specula, manipularea şi răspândirea de informaţii false. A emis şi avertismente privind specula pe pieţele financiare. Aceste eforturi, sau ameninţări, au avut rezultate sporadice. Însă de când şi dolarul a început să se aprecieze, tendinţa preţurilor materiilor prime este de scădere.
Dacă nu cu mult timp în urmă băncile financiare mari şi traderii filosofau pe ideea că economia mondială a intrat într-un nou superciclu al materiilor prime, alimentând febra achiziţiilor speculative în speranţa că preţurile nu se vor duce decât în sus, acum UBS, spre exemplu, a schimbat direcţia şi a retrogradat gigantul minier Rio Tinto de la „neutru“ la „vinde“, apreciind că preţurile, sau cotaţiile, minereului de fier se apropie de un punct de cotitură. Cotaţiile minereului au urcat de la 80 de dolari pe tonă în 2019 la 220 de dolari.
Pe bursa de materii prime de la Dalian, China, cotaţiile au crescut anul acesta cu 30%, însă luni minereul de fier a coborât la 173 de dolari pe tonă, după o scădere de aproape 10% într-o singură zi. Unii analişti prezic scăderi ale preţului de până la 50%. Alţii se rezumă doar la a avertiza că manevrele Chinei fac din fier una dintre cele mai volatile materii prime.
Astfel de manevre din partea Chinei au o ţintă dublă. Pe de o parte fac materiile prime mai ieftine, iar pe de alta lovesc în marii producători, spre exemplu în Australia, ţară care exportă minereu de fier în China, dar cu care Beijingul este în conflict comercial.
Din ziarele australiene se poate afla că Partidul Comunist Chinez a fost „umilit“ de ceea ce se întâmpla pe pieţe, mai ales că 80% din importurile chineze de minereu de fier vin din Australia, care a încercat să se folosească de această pârghie pentru a-şi întări poziţia în cursa pentru influenţă. Cum minereul de fier aduce peste 136 de miliarde de dolari în economia australiană în fiecare an, orice reducere de preţ afectează veniturile ţării. Rio Tinto, compania retrogradată de UBS, este din Australia. China este cel mai mare importator de minereu de fier pe cale marină la nivel mondial, consumând 70% din producţia globală.
În China, scumpirea materiilor prime a făcut ca preţurile la poarta fabricii să urce la cele mai mari niveluri din 2008, ameninţând să taie profiturile din industrie şi să se reverse în preţurile pentru populaţie, aminteşte Financial Times. „Aceste intervenţii îmi spun că chinezii sunt foarte, foarte frustraţi, încearcă să reducă riscurile de inflaţie create de preţurile materiilor prime în economie“, spune Tom Price, strateg la Liberum.
În cea mai recentă intervenţie, Comisia pentru Dezvoltare şi Reformă Naţională a anunţat că va „supraveghea îndeaproape modificările de preţuri, va investiga rapid tranzacţiile neobişnuite şi speculaţiile maliţioase, va pedepsi sever şi va expune public acte precum comportament monopolist, răspândirea de informaţii cum că preţurile vor creşte, creşterea preţurilor şi acumularea de cantităţi mari“.
