Graniţa dintre pericolele economice tot mai mari şi o continuare a redresării globale: o structură impunătoare din beton şi sticlă în inima districtului financiar din Beijing, statui cu elefanţi care păzesc uşa, steagul chinezesc fluturând deasupra. Aşa arată sediul Băncii Populare Chineze. Aceasta, spre deosebire de Rezerva Federală a SUA, a trecut la modul de stimulare pentru a proteja cel mai mare motor de creştere economică din lume de prăbuşirea colosului imobiliar Evergrande, de blocajele produse de pandemie şi de costurile creditării care cresc pe măsură ce Fed îşi înăspreşte politica monetară, scrie Bloomberg.
Cu misiunea de a preveni şomajul destabilizator şi o implozie a datoriilor, PBOC, condusă de guvernatorul Yi Gang, are o autonomie nouă, de neconceput cu un deceniu în urmă, care s-ar putea dovedi crucială pentru a menţine expansiunea Chinei la peste 5% anul acesta.
Autonomia este rezumată într-o nouă mantră auzită de cei cu funcţii de decizie economică din China, tradusă aproximativ: „Ne-am stabilit propria agendă“.
Decenii de reformă fără fluenţă au dus la mişcări mai libere ale monedei şi la controale mai rafinate ale capitalului, ceea ce înseamnă că, deşi Fed se grăbeşte spre o primă majorare a ratei de dobândă din 2018 încoace, banca centrală a Chinei are autonomie pentru a se deplasa în cealaltă direcţie.
Şi, după ce a evitat stimulul total al colegelor occidentale când coronavirusul a lovit pentru prima dată la începutul anului 2020, PBOC se vede înconjurată de preţuri de consum latente şi spaţiu pentru „desfăşurarea instrumentelor de politică monetară“. Occidentalii nu au acest lux.
Pentru China, aceasta pregăteşte scena pentru o doză triplă de stimul prin creşterea creditării, costuri mai mici ale împrumuturilor şi - posibil - un yuan mai slab care să stimuleze exporturile. PBOC a făcut deja un pas spre reducerea ratelor şi majoritatea economiştilor se aşteaptă să continue aşa.
Dacă Yi şi echipa sa reuşesc, totuşi, impulsul dat de stimulentele PBOC ar trebui să compenseze cel puţin o parte din încetinirea creşterii globale rezultate din înăsprirea politicii Fed. Proiecţiile Fondului Monetar Internaţional arată că China va contribui cu mai mult de un sfert la creşterea totală a produsului intern brut global în cinci ani până în 2026, depăşind cota de aproximativ 19% a SUA.
Cei cu cea mai mare expunere la economia Chinei „ exportatorii de materii prime precum Australia şi vecinii asiatici, precum şi Coreea de Sud „ îşi vor permite cel mai mare oftat de uşurare dacă eforturile de stabilizare vor reuşi. Ţările cu legături mai slabe cu China, dar cu o mai mare expunere la riscuri pe măsură ce Fed înăspreşte, precum Mexic şi Turcia, au mai puţin de câştigat.
