Cine ar fi crezut: Cum a ajuns celebra transmisiune Cotele Apelor Dunării cea mai importantă emisiune pentru guvernanţi şi economişti deopotrivă

Ieri noapte, ultimul reactor rămas în funcţiune de la centrala Paks a fost la câţiva mm distanţă de a fi închis. Însă spre dimineaţă cotele apelor Dunării s-au stabilizat şi chiar au început, nesperat, să crească uşor, aproape impercepti­bil, milimetru cu milimetru, îndepărtând pentru moment Ungaria de o criză energetică care săptă­mâna trecută părea inevitabilă.

Centrala nucleară cu cele patru reactoare nucleare ale sale este coloana vertebrală a siste­mului energetic maghiar. Dimineaţă, Dunărea era cu 1,5 cm mai sus de cota critică şi progno­zele pe termen scurt erau uşor optimiste. Fără reactoare funcţionale, Ungaria ar fi nevoită să importe masiv energie, ceea ce ar avea efecte în profunzimea economiei.

Guvernul a anunţat deja măsuri drastice de reducere a consumului de electricitate. Efor­tu­lui i se alătură şi marii consumatori industriali. Printre ei, uriaşa uzină Audi de la Gyor. Care livrează pentru export. O analiză a Index.hu a găsit că o criză energetică datorată încetării pro­ducţiei de electricitate la Paks ar dezechi­libra forintul, ar da impuls inflaţiei şi ar frâna revenirea economică. În acest context, la care se adaugă penurii de apă în unele judeţe, în presa maghiară se insistă din nou pe necesitatea construirii de lacuri mari de acumulare.

Cu producţia de electricitate a hidrocen­tralei de pe Dunăre Porţile de Fier 1 la cel mai scăzut nivel de la darea în folosinţă a instala­ţiilor, în Serbia guvernul laudă importanţa reabi­litării hidrocentralei reversibile (cu acu­mu­lare prin pompaj) de la Bajina Bašta, de pe râul Drina, proiect finalizat în primăvara aces­tui an. Centrala permite ca apa să fie pompată în lac când preţurile electricităţii sunt scăzute, spre exemplu în orele însorite, şi să fie folosită la producţia de energie prin cădere gravitaţio­na­lă când consumul este la punctul de vârf şi preţurile sunt ridicate, adică dimineaţa şi seara. Hidrocentrala şi lacul său de acumulare au fost construite în 1966. Actuala structură fost pusă în funcţiune în 1982. Lucrările de modernizare au costat 35 de milioane de euro. Capacitatea de producţie de energie este de 614 MW. Guvernul descrie complexul hidroenergetic ca fiind „rezerva de aur“ a ţării. Serbia, care nu are centrală nucleară şi depinde de cărbune pentru producţia de electricitate, lucrează la încă două proiecte de hidrocentrale reversibile, Bistrica, de pe râul Uvac, de un miliard de euro, şi Porţile de Fier (Gerdap) 3.

În Bulgaria, pe care închiderea unor reactoare de la Paks şi Cernavodă au făcut-o campioană est-europeană la exporturile de electricitate, centrala nucleară de la Kozlodui funcţionează normal. Guvernul asigură că având în vedere tendiţa cotelor apelor Dunării, centrala va fi ferită de probleme cel puţin trei săptămâni de-acum încolo. Un expert, Ivan Hinovski, preşedintele Consiliului de Adminis­tra­ţie al Forumului Bulgar pentru Energie şi Mine, este un pic mai pesimist şi a explicat, la emisiunea radio „Hello, Bulgaria“, de ce.

El apreciază că dacă apele Dunării con­ti­nuă să scadă în ritmul actual, rezerva de apă a centralei de la Kozlodui s-ar putea epuiza în aproximativ două săptămâni. „Avem în prezent (ieri – n.r.) o rezervă de aproximativ 20-30 de centimetri până la nivelul critic. Dacă declinul se accelerează, această perioadă ar putea fi scurtată la o săptămână. Atunci va fi ne­cesară mai întâi închiderea uneia dintre uni­tă­ţile de producţie, iar în absenţa unei cantităţi suficiente de apă - oprirea producţiei până când nivelul Dunării îşi va reveni“, a spus Hinovski.

Expertul a precizat că problema nu este la canalele prin care este alimentată centrala, unde nivelul apei este menţinut constant, ci la priza de apă din Dunărea însăşi. Dacă staţiile de pompare de pe ţărm nu mai pot furniza cantităţile necesare de apă, funcţionarea centralei devine imposibilă.

Potrivit acestuia, la proiectarea CNE Kozlodui au fost prevăzute rezerve serioase pentru astfel de situaţii. „La vremea respectivă, proiectul era extrem de conservator. Pe atunci, mulţi oameni se întrebau de ce au fost stabilite rezerve atât de mari, dar astăzi este clar că această decizie a fost corectă“, a subliniat Hinovski.

Sistemul de răcire de la Kozlodui este construit conform unui design conservator cu ciclu deschis - apa este preluată din Dunăre, utilizată pentru răcirea aburului reactoarelor şi apoi returnată în fluviu. „Riscul acestui sistem este că, atunci când nivelul fluviului scade prea mult, încep să apară probleme. Spre deosebire de centralele din Cehia şi Slovacia, care utilizează turnuri de răcire şi sisteme cu ciclu închis, Kozlodui (dar şi Paks şi Cernavodă - n.r.) este în mare măsură dependentă de nivelul râului“, a explicat el.

Expertul în energie a avertizat că o eventuală reducere a producţiei la CNE Kozlodui ar veni într-un moment în care întreaga regiune se confruntă cu penurie de energie electrică. „Există o criză gravă în Europa cu balanţa electrică. Nu ne putem baza pe importuri. Prin urmare, trebuie să fim pregătiţi cu propriile noastre capacităţi“, a spus el.

Astfel, trebuie mobilizate centralele termice, deoarece ele sunt cele care pot garanta alimentarea cu energie dacă seceta continuă încă o lună sau două, a subliniat preşedintele Forumului Bulgar pentru Energie şi Mine.