Chiar înainte de încheierea numărătorii voturilor, premierul în exerciţiu, sigur că va putea forma un nou Guvern fără a fi nevoit să recurgă la vreo alianţă, a promis "un viitor mai bun pentru toată lumea", însoţindu-şi declaraţiile de o remarcă răutăcioasă la adresa sondajelor de opinie care de şase luni anticipau un eşec al său, relatează AFP, în pagina electronică.
"Absenţa unei coaliţii permite recompensarea unui număr mai mare de deputaţi din tabăra sa", a declarat Tony Travers, de la London School of Economics (LSE). Numeroşi membri ai dreptei eurosceptice a partidului conservator au fost nemulţumiţi de atribuirea a numeroase portofolii liberal-democraţilor eurofili şi de centru-stânga, în cadrul Guvernului Cameron I.
În discursul său de vineri, cel mai tânăr premier britanic din ultimele două secole a revenit la accentele "liberal-conservatoare". El pare să fi asimilat criticile formulate de adversarii săi în cursul campaniei. Ei l-au acuzat că a redresat economia accentuând inegalităţile şi i-au reproşat pagubele colaterale suferite de britanici pentru austeritate, un cuvânt pe care l-a evitat, preferând eufemismul "decizii dificile".
"Locuri de muncă", "educaţie", "locuinţe", "demnitate", "şcoli performante", Cameron şi-a presărat discursul cu preocupări sociale.
El şi-a confirmat promisiunea de a organiza peste doi ani un referendum privind apartenenţa Marii Britanii la Uniunea Europeană, însă va avea dificila misiunea de a înfrâna tendinţele separatiste ale scoţienilor.
De ani întregi, neologismul cel mai folosit pentru a descrie degajarea lui este "chillaxed", contopire a verbelor "chill" şi "relax". Pe de altă parte, David Cameron este aristocratul conservator tipic, el fiind urmaş al regelui William al IV-lea (1830 - 1837) şi căsătorit cu fiica unui baron.
În timpul campaniei, trei "gafe" au fost prezentate ca dovada rupturii sale faţă de Marea Britanie profundă: Cameron mâncând un hot-dog cu ajutorul furculiţei şi cuţitului, înşelându-se asupra numelui clubului de fotbal pe care ar fi trebuit să îl susţină şi afirmând "Aceste alegeri sunt hotărâtoare pentru cariera mea", aaa ... "pentru ţară".
Susţinătorii săi au suportat cu greu nonşalanţa cu care el a exclus candidatura pentru un al treilea mandat. Această confidenţă ameninţă să deschidă prematur cursa pentru succesiunea sa.
"Deputaţii rebeli reprezintă un potenţial pericol", admite John Curtice, profesor la Strathclyde University.
Dar cei care îl aşteptau în ambuscadă în 2015, după ce i-au reproşat că "nu a câştigat" în 2010 deoarece nu a obţinut majoritatea absolută, vor trebui să renunţe la critici.
Când a preluat conducerea Partidului Conservator, la vârsta de 39 de ani, el a promis să "decontamineze" partidul de imaginea antisocială, moştenită de la Doamna de Fier, Margaret Thatcher.
Născut la 9 octombrie 1966, în familia unui funcţionar din City şi al unei magistrate, Cameron a crescut în satul Peasemore, în Berkshire. În 1974, a intrat la o şcoală pregătitoare frecventată de prinţii Andrew şi Edward, iar în 1978 s-a înscris la prestigiosul colegiu privat Eton.
În 1982, Cameron a fost acuzat că a consumat canabis, conform unei biografii neautorizate. Recunoscând că a făcut lucruri "pe care nu ar fi trebuit să le facă şi pe care le regretă", el a refuzat însă să comenteze informaţia, afirmând că are "dreptul la un trecut privat".
Actualul premier a intrat în 1985 la Universitatea Oxford, unde nu avea decât un interes moderat pentru politică, şi a absolvit în 1988, cu diplome în filosofie, politică şi economie, pentru a se înscrie imediat în Partidul Conservator.
A fost consilier al premierului John Major, iar în 1994 a plecat în sectorul privat, ca director de comunicare al grupului de presă Carlton. După mai multe încercări, a fost ales în 2001 deputat de Witney, circumscripţie aflată în apropiere de Oxford.
Cameron a votat "fără entuziasm" pentru intrarea în războiul din Irak, iar la sfârşitul anului 2005 a devenit preşedinte al Partidului Conservator, preluând funcţia de la Michael Howard.
