Business Internaţional

„City-ul londonez este mai mult un porumbel care face mizerie, decât o gâscă grasă cu ouă de aur“

„City-ul londonez este mai mult un porumbel care face mizerie, decât o gâscă grasă cu ouă de aur“

„City-ul londonez este mai mult un porumbel care face mizerie, decât o gâscă grasă cu ouă de aur“

Autor: Bogdan Cojocaru

14.12.2011, 00:05 2257

Premierul britanic David Cameron şi-a surprins la summitul UE de săptămâna trecută partenerii europeni şi propria ţară opunându-se, sub umbrela ocrotirii intereselor naţionale, a suveranităţii şi protejării centrului financiar londonez, modificării tratatului european pentru întărirea disciplinei bugetare cu scopul consolidării zonei euro. Ca urmare, lumea financiară londoneză se teme acum mai mult ca oricând de un război deschis al reglementărilor cu Bruxellesul.

Pierderea bătăliei cu autorităţile UE ar putea submina poziţia Londrei de centru fi­nanciar al lumii, ceea ce ar putea transforma izolarea politică a Marii Britanii într-o excludere economică, scrie cotidianul The Wall Street Journal. Comisarul european pentru afaceri economice şi monetare Olli Rehn a declarat că dacă intenţia lui Cameron este să prevină ca lumea financiară londoneză să fie reglementată, "aceasta n-o să se întâmple".

Cameron a declarat la începutul săptămânii în faţa parlamentarilor britanici că statul va rămâne o parte activă din UE, subliniind că votul de săptămâna trecută nu schimbă acest lucru. El a respins astfel speculaţiile că acţiunile sale au marcat retragerea Marii Britanii din UE. "M-am dus la Bruxelles cu un obiectiv, acela de a proteja interesul naţional al Marii Britanii şi aceasta am făcut", a spus el. Fostul premier Tony Blair a folosit acelaşi argument pentru a motiva invadarea Irakului.

Cameron însă nu s-a referit la politica externă. Interesele naţionale pe care le-a văzut ameninţate de Europa se concentrează pe câteva "părţi mai scumpe" ale Londrei, pe o industrie care ar sta pe ultimul loc la popularitate în orice sondaj. Este vorba de blamatele investiţii bancare, notează publicaţia britanică The Guardian.

În 1984, 90% din populaţie credea că băncile sunt bine gestionate. Până în 2009, procentul s-a prăbuşit la 19%.

Lui Cameron i se poate da dreptate într-un singur caz. Marea Britanie vrea să pună deoparte mai mulţi bani pentru vremuri rele decât ia în considerare Europa, scrie cotidianul britanic The Guardian, care subliniază că nu este nimic în neregulă în a avea supraveghere mai largă a sistemelor bancare. Una dintre cauzele crizei financiare este faptul că băncile sunt supravegheate de băncile centrale şi nu există mecanisme de control internaţional.

Prin decizia sa, premierul n-a făcut decât să îngheţe relaţiile cu Europa pentru a proteja un singur sector economic.

Industria financiară britanică, un porumbel gras care face mizerie

Niciun premier britanic nu a catalogat o singură industrie ca fiind de interes naţional. "Incidentul" Cameron subliniază însă ceea ce cred mulţi politicieni, că City-ul londonez este singurul motor care mai susţine o economie nefuncţională.

Realitatea este că industria face pentru economie mai mult decât finanţele. Sectorul financiar asigură maximum 1,5 milioane de locuri de muncă, iar între 2002 şi 2008 a adus la buget taxe de 193 miliarde lire sterline (228 mld. euro), pe jumătate cât a adus industria. În schimb, băncile au primit sprijin de 289 miliarde lire sterline din banii contribuabililor din 2008. Dacă sunt incluse ajutoarele guvernelor anterioare, suma se ridică la 1.200 miliarde lire sterline.

"În aceste condiţii, City-ul londonez seamănă mai mult cu un porumbel care face mizerie, pe care alţii trebuie s-o strângă, şi mai puţin cu o gâscă grasă care face ouă de aur", mai scrie The Guardian.

În 2007, punctul culminant al boom-ului imobiliar, două treimi din creditarea băncilor era orientată spre proprietate comercială şi rezidenţială, sectoare care nu contribuie la dezvoltarea sustenabilă a economiei.


Cum a reacţionat Financial Times la decizia premierului britanic

Reacţiile imediate ale uneia dintre cele mai populare publicaţii de business din lume, Financial Times, un ziar britanic, la decizia premierului britanic David Cameron de a se opune modificării tratatului UE au fost un mix de critici şi încurajări.

"Forţarea zonei euro să-şi înfiinţeze propria uniune paralelă nu va proteja City-ul londonez", se arată într-un articol cu titlul "Marea Britanie alege scaunul gol", unde se mai arată că prin folosirea precipitată a dreptului de veto Cameron n-a făcut, probabil, decât să grăbească formearea unui "bloc" cu reguli comune pentru piaţa muncii şi taxele corporate, în detrimentul intereselor Marii Britanii.

Un alt articol, "City-ul londonez îşi datorează do­minanţa UE", FT notează că City-ul este atractiv pentru băncile străine, care domină centrul financiar, datorită faptului că statul este membru al UE.

"Fără capacitatea de muta afacerile şi personalul peste tot în UE, într-o piaţă în care capitalul şi forţa de muncă se mişcă liber, City-ul ar fi terminat", se arată în articol. Pe de altă parte, FT îndeamnă la calmarea spiritelor, având în vedere că deciziile luate de liderii europeni la summitul UE de săptămâna trecută nu reprezintă un moment crucial şi glorios, ci încercarea de a repara defectele cu care s-a născut moneda euro. "Calmează-te ţară, Merkel nu este Napoleon", scrie FT.

De unde a pornit nervozitatea englezilor cu privire la City-ul londonez

"Un francez care face regulile după care să joace City-ul? Pentru Londra, aceasta ar fi o erezie", scrie publicaţia franceză Les Echos. Este vorba despre Michel Barnier, comisarul european pentru piaţa internă, care nu poate sta liniştit într-un moment în care în centrul conflictului dintre Marea Britanie şi Europa stă sectorul financiar.

La finele lunii octombrie, premierul britanic David Cameron a dat tonul provocărilor indignându-se că City-ul londonez "este atacat constant de directivele venite de la Bruxelles". Britanicii l-au privit cu neîncredere pe omul politic francez încă de la numirea lui, în 2009. El a fost perceput ca un catalizator al voinţei Franţei şi Germaniei de a reduce influenţa pieţei financiare britanice.

"Pentru a-i accepta numirea, Londra a cerut şi obţinut ca directorul general al cabinetului lui Cameron să fie un britanic", spune o sursă apropiată situaţiei. Gordon Brown, premierul britanic din acea perioadă, a cerut încă două lucruri: comisariatul pentru agricultură să includă un britanic, iar persoana responsabilă cu serviciile financiare ale preşedintelui CE José Manuel Barroso să fie un supus al "Majestăţii Sale Regale". "A fost prima dată când astfel de cereri au fost acceptate", a menţionat sursa citată.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO