Colapsul discret al unei bănci ce a prevestit haosul care a cuprins Iranul

În Iran, nu înăbuşirea nemulţu­mi­rii opoziţiei sau uciderea speran­ţelor tinerilor însetaţi de libertate au repre­zentat cel mai clar semn al revoluţiei ce urma să se producă, ci prăbuşirea unei bănci, scrie The Wall Street Journal.

La finalul anului trecut, Ayandeh Bank, administrată de apropiaţii re­gi­mului şi copleşită de pierderi de a­proape 5 miliarde de dolari, s-a pră­bu­şit. Guvernul a inclus ce a mai ră­mas din ea într-o bancă de stat şi a tipărit o sumă uriaşă de bani pentru a acoperi toate pierderile, mascând ast­fel problema, dar lăsând-o nerezolvată.

În schimb, colapsul băncii a de­ve­nit atât un simbol, cât şi un catali­za­tor al crizei economice care a de­clanşat în ultimă instanţă protestele ce reprezintă acum cea mai mare ameninţare la adresa regimului de la înfiinţarea republicii islamice cu o jumătate de secol în urmă.

Prăbuşirea băncii a arătat clar că sistemul financiar iranian, sub presi­une după ani de sancţiuni, credite neperformante şi dependenţă de bani tipăriţi, devenise tot mai insol­vent şi mai lipsit de lichiditate. Alte cinci bănci sunt considerate a fi la fel de slabe.

Criza a lovit în cel mai nepotrivit moment. Credibilitatea guvernului iranian fusese deja puternic afectată de un război de 12 zile cu Israelul şi SUA în iunie ce arătase că Teheranul nu-şi poate apăra populaţia de atacuri. Liderii iranieni refuzaseră să cedeze în negocierile privitoare la programul nuclear al ţării, făcând eliminarea sancţiunilor o perspectivă tot mai îndepărtată. În noiembrie, Israelul şi SUA au ameninţat cu repetarea ata­curilor dacă Iranul ar fi încercat să-şi reconstituie arsenalul de rachete balistice sau să-şi accele­reze efor­tu­rile nucleare.

Moneda suferindă a ţării, rialul, a fost aruncată din nou într-o spirală descendentă pe care ţara nu avea mijloace de a o stopa.

După decenii în care reuşise să găsească ieşiri şi să se folosească de intrări obscure de cash pentru a asi­gu­ra funcţionarea în continuare a eco­nomiei fragile a ţării, Teheranul ajunsese la un impas, lipsit fiind de in­strumente de soluţionare a crizei economice din ce în ce mai profunde sau de acoperire a nevoilor popula­ţi­ei tot mai disperate.

Sute de negus­tori, care în mod tipic nu se alătură protestelor locale în masă, au ieşit pe străzile din Teheran pentru a cere soluţii.

Banca Ayandeh a fost fondată în 2013 de Ali Ansari, un om de afaceri iranian care a fuzionat două bănci de stat pentru a forma o nouă instituţie de creditare. Acesta provine dintr-una din cele mai bogate familii din ţară şi deţine o vilă de milioane de dolari în nordul Londrei.

Marea Britanie l-a sancţionat pe Ansari anul trecut la câteva zile după prăbuşirea băncii, catalogându-l drept un om de afaceri iranian corupt care a ajutat la finanţarea Corpului Gărzilor Revoluţionare Islamice. Ansari a dat vina pentru falimentul băncii pe decizii şi politici aflate dincolo de controlul său.

Ayandeh oferea cele mai ridicate dobânzi din rândul băncilor iraniene, atrăgând milioane de deponenţi şi împrumutându-se masiv de la banca centrală, care tipărea bani pentru a o menţine pe linia de plutire, spun economiştii. Asemeni altor bănci iraniene cu probleme, Ayandeh avea un număr mare de credite neperformante, unul dintre factorii care au dus la prăbuşirea sa.

În momentul respectiv, peste 90% din resursele sale erau investite în proiecte aflate sub propria administrare.

Directorul departamentului de supervizare bancară din cadrul băncii centrale iraniene a catalogat anul trecut Ayandeh drept „o schemă Ponzi“. Pentru mulţi iranieni, aceasta a fost un simbol a unui sistem ale cărui puţine resurse sunt direcţionate către câţiva oameni cu legături în timp ce ei sufereau.

Ayandeh s-a situat în centrul a ceea ce economiştii spun că a constituit o criză mai amplă a sistemului financiare ce s-a intensificat după reimpunerea sancţiunilor americane în 2018. În 2019, guvernul controla practic aproximativ 70% din sistemul bancar al ţării.

Colapsul Ayandeh a declanşat semnale de alarmă. Prăbuşirea economică a Iranului s-a accelerat rapid în ultimele luni. În timp ce cheltuia bani pentru a acoperi prăbuşirea Ayandeh, guvernul iranian reducea susţinerea pentru public.

Economiştii spun că criza financiară în creştere a atins apogeul chiar în momentul în care o furtună perfectă de presiuni a erodat puternic capacitatea guvernului de a o soluţiona.

Penele de curent din ce în ce mai dese, penuriile tot mai acute de apă şi deprecierea dramatică a monedei locale au alimentat credinţa multor iranieni că statul se apropie de colaps.

Guvernul a încercat să-i calmeze pe protestatari, dar nu a reuşit. Iar indiferent ce se va întâmpla cu protestele, presiunile asupra regimului generate de amplele probleme financiare interne şi presiunile din afară se vor menţine.