Producătorii germani din domeniul apărării printre care Rheinmetall fac apel la producătorii locali de oţel să-şi crească producţia de metale de calitate militară pentru a-şi asigura capacitatea pe termen lung de a fabrica camioane blindate şi tancuri, potrivit Bloomberg.
Apelul acestora survine în condiţiile în care ţări europene incluzând Germania îşi cresc cheltuielile pe apărare ca reacţie la războiul purtat de Rusia în Ucraina şi planul preşedintelui american Donald Trump de a reduce implicarea militară a SUA în regiune.
În prezent, firmele germane de apărare se bazează în primul rând pe producătorul suedez de oţel SSAB pentru a se aproviziona, acestea fiind astfel vulnerabile în faţa riscului unui deficit, cu cererea intensificându-se.
Până acum, doi producători, Salzgitter şi cea mai veche societate pe acţiuni a Germaniei, AG der Dillinger Huttenwerke, dau atenţie apelului de întărire a lanţului local de aprovizionare. Alţii ezită, subliniind cât de dificilă este o ajustare rapidă într-o industrie care necesită investiţii mari.
Dillinger, fondată cu permisiunea lui Napoleon Bonaparte cu peste 200 de ani în urmă, este certificată militar din 2021. Deşi compania este mai mică decât ArcelorMittal şi Thyssenkrupp, producţia sa de tablă groasă îi conferă acesteia un rol cheie în industria apărării.
Salzgitter încă nu a livrat către sectorul apărării deşi este unul dintre cei mai mari producători de oţel ai Europei. Însă acest lucru este pe cale să se schimbe. Prin aprovizionarea firmelor de apărare, producătorii de oţel vor redeveni jucători „relevanţi sistemic“ în Germania, declara recent Thomas Mollmann, director al noului grup de lucru pentru apărare al companiei.
Deşi volumele sunt scăzute comparativ cu vânzările către industria auto, industria apărării promite marje de profit mai mari. Cererea este sigură. Rheinmetall are nevoie de mai multe tone de oţel de calitate militară anual, o cifră care s-a dublat în doi ani. Gigantul a anunţat că a cumpărat primele tranşe de la producători locali, fără a dezvălui numele acestora.
Decizia guvernului german de a-şi creşte puternic cheltuielile pe apărare oferă un răgaz unei industrii a oţelului care se chinuie de ani întregi să concureze cu producătorii chinezi.
Şi totuşi, unii producători locali de oţel se ţin deoparte, spunând că chiar şi cu o creştere puternică a cererii, volumele sunt prea scăzute pentru a justifica costurile legate de investiţii şi lungul proces de certificare militară.
O creştere a producţiei are un efect benefic asupra procesatorilor locali de oţel, cum este cazul Klockner & Co. Majoritatea acestor companii sunt relativ mici, făcându-le vulnerabile în faţa perioadelor de cerere lentă. Competenţele sunt adesea limitate la câteva persoane, iar CEO-ul Klockner Felix Schmitz spune că firmele mai mari ca a sa ar trebui să-şi asume responsabilitatea pentru a se asigura că know-how-ul supravieţuieşte.
Un număr în creştere de producători de oţel ar putea pătrunde în zona apărării în timp, susţine acesta.
Guvernul german consideră oţelul o chestiune de securitate naţională, însă nu a luat măsuri pentru creşterea producţiei interne pentru uz militar.
„Capabilităţile de apărare şi securitatea sunt bunuri colective. Nu te poţi aştepta ca persoane individuale să se ocupe de aceasta în propriile interese economice private. Statul trebuie să se gândească în special cum să alinieze în mod adecvat interesele economice colective şi private“, arată Hans Christoph Atzpodien, preşedinte al Federaţiei Industriilor Germane ale Securităţii şi Apărării.
