Business Internaţional

Companiile germane pline de bani s-au angajat într-o ofensivă fără precedent de achiziţii în SUA, unde vor putea produce mai ieftin mulţumită costurilor mai mici

Companiile germane pline de bani s-au angajat într-o ofensivă fără precedent de achiziţii în SUA, unde vor putea produce mai ieftin mulţumită costurilor mai mici

De la începutul anului companiile germane, printre care şi colosul industrial Siemens, au anunţat achiziţii americane de 65 de miliarde de dolari, de aproape 18 ori totalul de 3,7 miliarde de dolari din aceeaşi perioadă a anului trecut

Autor: Bogdan Cojocaru

23.09.2014, 19:47 1439

Puse în mişcare de incertitudinile economice din Europa şi de preţurile mari ale energiei de acasă, companiile germane s-au angajat într-o campanie de achiziţii în SUA fără precedent în ultimii 20 de ani. UE a pierdut astfel doar în ultimul an aproape 70 de miliarde de dolari, bani reprezentând valoarea deal-urilor germane de achiziţii de active americane, în timpuri în care guvernele europene se chinuie să atragă investiţii pen­tru a revitaliza economiile anemice.

Prin această frenezie companiile germane clădesc un cap de pod solid în businessul american în contextul în care Bruxellesul şi Washingtonul negociază acordul privind Parteneriatul Transatlantic de Comerţ şi Investiţii, un tratat care ar liberaliza comerţul între SUA şi UE, cele mai mari economii din lume. Companiile americane au în faţa celor europene un avantaj enorm la capitolul competitivitate mulţumită preţurilor mici ale energiei în SUA. Revoluţia gazelor de şist face ca preţurile electricităţii americane să fie de la jumătate faţă de cele din Europa. În schimb, costurile cu energia din Germania sunt printre cele mai mari din lumea dezvoltată din cauza programului guvernamental de orientare a ţării spre energie regenerabilă.

Achiziţiile vin, de asemenea, în condiţiile în care sancţiunile occidentale impuse Rusiei împiedică grupurile europene să vândă tehnologie pe piaţa rusească.

Frenezia achiziţiilor germane

Grupul farma german Merck a acceptat zilele trecute să cumpere producătorul american de echipamente americane Sigma-Aldrich cu aproximatix 16 miliarde de dolari în ceea ce reprezintă cea mai mare achiziţie din istoria sa de 346 de ani. De asemenea, conglomeratul industrial german Siemens, cel mai mare din Europa, a anunţat că va cum­păra produ­că­torul ame­­rican de echipamente energetice Dresser-Rand Group printr-o tran­zacţie de 7,5 mld. dolari pentru a participa la boom-ul gazelor de şist, scrie Bloomberg.

În sectorul de tehno­logie, săptămâna trecută producătorul de software SAP a acceptat să achiziţioneze cu 7,4 mld. dolari Concur Technologies, un furnizor de software pentru managementul călătoriilor şi cheltuielilor.

De asemenea, producătorul de piese auto ZF Friedrichshafen a pariat 11,7 miliarde de dolari pe TRW Automotive Holdings.

De la începutul anului companiile germane au anunţat achiziţii americane de 65 de miliarde de dolari, de aproape 18 ori totalul de 3,7 miliarde de dolari din aceeaşi perioadă a anului trecut.

În august, producătorul de semiconductori Infineon şi-a anunţat cea mai mare achiziţie, un acord de 2,3 miliarde de dolari pentru compania californiană International Rectifier. Cu câteva luni mai devreme, Bayer a oferit 14,2 miliarde de dolari pentru divizia de produse de îngrijire a sănătăţii a Merck & Co, a doua cea mai mare achiziţie a sa.

 

Acordul transatlantic de comerţ liber: „Ai crede că ne oferă un miracol – toată lumea va avea de câştigat“

Parteneriatul transatlantic este criticat în Europa, şi chiar şi în Germania, o ţară care în mod tradiţional este unul dintre cei mai etuziaşti promoteri ai comerţului liber, din cauza îngrijorărilor că va acorda companiilor mari prea multă purtere în eventualele procese cu guvernele. 

„Dacă citeşti literatura referitoare la ce spune guvernul SUA despre tratat, vei găsi doar «noi vom avea de câştigat». În Europa spun la fel. Ai crede că ne oferă un miracol – toată lumea va avea de câştigat“, spune Saskia Sassen, profesor de sociologie, expert în globalizare, la Universitatea Columbia din New York, citată de Deutsche Welle. Însă, precizează ea, timpul arată că cei care au cel mai mult de câştigat sunt companiile multinaţionale, iar cele care pierd sunt economiile.

The Guardian explică faptul că tratatul transatlantic, ale cărui negocieri sunt secrete, va cuprinde probabil un mecanism numit „rezolvarea disputelor investitor-stat“ care, după cum arată practica, le permite marilor companii să atace guvernele în instanţe obscure de arbitraj formate din avocaţi corporatişti. Acest mecanism permite ocolirea curţilor tradiţionale de judecată şi a voinţei parlamentelor naţionale şi este folosit, spre exemplu, de companiile miniere contra guvernelor care încearcă să le ţină departe de ariile protejate şi de băncile care se luptă cu autorităţile de reglementare financiară. În negocierile privind tratatul, grupurile de lobby pentru companii au o influenţă mai mare decât are societatea civilă, dovadă fiind numărul de peste zece ori mai mare de întâlniri între Comisia Europeană şi companii şi grupurile de lobby corporatiste comparativ cu întâlnirile Comisiei cu grupurile reprezentând societatea civilă, susţine The Guardian.

AFACERI DE LA ZERO