În timp ce cancelarul german Angela Merkel respinge cu îndârjire ideea înarmării cu tehnologie occidentală a armatei Ucrainei, preşedintele american Barack Obama este presat de politicieni din Washington să facă tocmai acest lucru. Unele ţări est-europene sunt gata să urmeze calea deschisă de SUA, în timp ce altele se opun până şi sancţionării economice a Rusiei. Prin atitudinea faţă de războiul din Ucraina, SUA poate diviza Vestul, iar Rusia divizează Europa.
Pentru experţii în politică externă de la Deutsche Welle, summitul de pace început miercuri la Minsk între preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, Vladimir Putin, Merkel şi preşedintele Franţei François Hollande a fost un punct crucial pentru frontul diplomatic occidental. Dacă întâlnirea s-ar fi încheiat printr-un eşec, situaţie care l-ar fi determinat pe Obama să aprovizioneze cu arme Kievul, frontul Vestului ar fi intrat în colaps. Întâlnirea s-a încheiat însă cu un acord de încetare a focului.
Administraţia Obama, Marea Britanie şi Canada iau în considerare furnizarea de arme armatei ucrainene, iar unii politicieni de la Washington, printre care senatorul de Arizona John McCain, fac presiuni mari în acest sens, scrie revista Time. Germania, cea mai puternică voce din politica externă europeană, susţine exact contrariul, de teamă că înarmarea Ucrainei nu va face decât să acutizeze războiul. Ministrul de externe german Frank-Walter Steinmeier a făcut clară diferenţa de poziţii în urmă cu câteva zile spunând că Rusia rămâne vecinul Europei, fie că sunt vremuri bune, fie că sunt vremuri rele. Pentru America, Rusia nu este un vecin, ci mai degrabă duşmanul de moarte, aminteşte Deutsche Welle.
Punctele de vedere diferite expun un conflict mai adânc. Scopul principal al SUA nu pare apărarea Ucrainei, ci pedepsirea Rusiei pentru intervenţiile din Ucraina. Washingtonul poate amortiza uşor impactul economic al ruperii relaţiilor cu Moscova. În 2013, Rusia a fost abia al 23-lea partener comercial al Americii, participând cu doar 1% la comerţul total al SUA. Însă Rusia a participat în acel an cu 10% la comerţul total al UE şi este al treilea partener comercial ca mărime al Uniunii. Pentru unele companii multinaţionale europene, inclusiv din Germania, imensa piaţă rusească este un motor puternic, dacă nu singurul, de creştere rapidă.
Pentru unii pedepsirea Rusiei înseamnă autopedepsire
Multe ţări europene, cum ar fi Bulgaria şi Ungaria, sunt dependente economic de energia rusească. Ciprul şi-a dezvoltat sectorul bancar supradimensionat cu banii oligarhilor şi companiilor din Rusia. Pentru aceste ţări, pedepsirea Rusiei înseamnă autopedepsire.
Un exemplu concret, deşi n-ar recunoaşte-o, este Polonia. Mai multe mii de fermieri polonezi care se plâng că îşi pot plăti cu greu facturile şi-au folosit miercuri tractoarele pentru a bloca drumurile spre Varşovia şi au cerut ajutor de la guvern pentru pierderile cauzate, printre altele, de embargoul impus de Rusia produselor agricole din UE. Polonia este unul dintre statele care cer cel mai puternic ca Rusia să fie pedepsită.
Sectorul minier polonez este, de asemenea, presat de cărbunele ieftin vândut de Rusia. Un lider sindical a avertizat că săptămâna viitoare la Varşovia vor veni să protesteze 100.000 de fermieri. Ei se vor alătura minerilor aflaţi în grevă din cauza unor planuri de restructurare a sectorului.
Obama pare reticent să trimită arme în Ucraina, dar vrea să mărească presiunile asupra lui Putin în condiţiile în care statutul de putere geopolitică supremă al SUA este erodat de eşecurile politicilor americane în Orientul Mijlociu şi de ascensiunea Chinei.
Obama se teme că dacă tratamentul aplicat Rusiei se rezumă doar la negocieri, Putin va avea timpul necesar pentru a destabiliza Ucraina şi aşa falimentară.
În cazul în care nici sancţiunile şi nici negocierile nu-l vor face pe Putin să se retragă, America şi Europa vor urma planuri separate, ceea ce reprezintă veşti rele pentru ambele părţi, scrie Time.
Impactul sancţiunilor
Problema este cât de mult pot rezista Putin şi economia rusească. Doar dacă sunt luate în considerare ultimele trei luni, pagubele produse de sancţiunile occidentale sunt mai mult decât evidente. Potrivit Bloomberg, rubla s-a depreciat cu 50% în ultimul an, notează The Wall Street Journal. Capitalul privat părăseşte ţara într-un ritm de 150 de miliarde de dolari pe an. Dobânzile de pe piaţa locală au sărit la 15%.
PIB-ul Rusiei ar putea să scadă cu 3% anul acesta, conform prognozei FMI. Banca centrală a cheltuit deja 33 de miliarde de dolari pentru a ţine sectorul bancar pe linia de plutire. Unele bănci şi companii au pierdut parţial accesul la finanţare de pe pieţele occidentale. Investiţiile directe străine noi sunt zero de un an. Preţurile petrolului s-au prăbuşit cu 50%, slăbind una dintre industriile de bază ale Rusiei şi una dintre principalele surse de venituri la buget.
Oligarhii şi sectorul corporate controlat de stat se clatină sub povara grea a datoriilor denominate în monedă străină. Standard & Poor’s a retrogradat ratingul Rusiei în categoria „junk“. Populaţia este relativ mică raportată la mărimea ţării (140 de milioane de locuitori) şi scade. Peste 500.000 de cetăţeni au plecat din ţară pentru a nu se mai întoarce în ultimii trei ani. De asemenea, speranţa de viaţă se reduce. Un plan coerent de reformă este imposibil de aplicat din cauza corupţiei cronice şi clientelismului.
Iar acest din urmă defect ar putea aduce căderea lui Putin.
