Davutoglu, diplomat şi profesor, este văzut în Occident ca un reformator interesat să ducă la un nivel superior cooperarea de durată cu Europa şi ca un interlocutor important al Ankarei cu Washingtonul. În schimb, Erdogan, care încearcă să-şi întărească puterea înlocuind actualul sistem parlamentar cu o preşedinţie executivă, plan sprijinit fără entuziasm de premier, este privit cu scepticism de liderii europeni critici în privinţa durităţii cu care blochează opoziţia, chiar şi pe cea populară, scrie The Wall Street Journal.
Această luptă pentru putere aruncă într-o nouă eră de incertitudine politică o ţară cu o economie fragilă, cu un război de durată la graniţe şi o insurecţie violentă în oraşele mari. Turcia este una din marile economii emergente ale lumii.
Mai grav, Turcia este un element important în planul liderilor europeni de a rezolva criza refugiaţilor care dezbină Uniunea.
„Procesul de reformă va încetini deoarece întreaga energie a noului guvern va fi consumată de chestiuni politice, precum sistemul prezidenţial. Spaţiul în care banca centrală va putea tăia dobânzile va fi limitat, dacă nu va lipsi complet, în timp ce discuţiile despre alegerile anticipate şi o liră probabil în depreciere vor afecta negativ creşterea economică“, crede Ozgur Altug, economist-şef la BGC Partners, citat de Bloomberg.
Pieţele au reacţionat deja negativ la schimbările din politica turcă. Joi a fost pentru principalul indice al bursei de la Istanbul a cincea zi consecutivă de scadere. Lira turcească s-a apreciat ieri uşor faţă de dolar după ce în ziua anterioară a înregistrat cea mai abruptă scădere din ultimii opt ani. Ieri, la 12:52 ora Istanbulului, yieldurile obligaţiunilor guvernamentale, indicator al costurilor de finanţare, crescuseră la 10% după cel mai mare salt din ultimul an. Reacţia pieţelor este importantă pentru că Turcia este o economie dependentă de investiţiile străine. „Va urma paralizie politică şi, după ce va fi ales un nou lider de partid, ar putea fi făcut un efort mai agresiv pentru schimbarea constituţiei“, a spus pentru Reuters Wolfango Piccoli, analist la Teneo Intelligence. Davutoglu a devenit liderul partidului AKP înfiinţat de Erdogan cînd acesta a trecut de la funcţia de premier la cea de preşedinte. Davutoglu a demisionat ieri şi va fi înlăturat de la conducerea partidului probabil printr-un congres.
Surse apropiate preşedintelui au enumerat printre posibilii succesori ai lui Davutoglu pe purtătorul de cuvânt al guvernului Numan Kurtulmus, pe ministrul justiţiei Bekir Bozdag, pe ministrul transporturilor Binali Yildirim şi pe cel al energiei Berat Albayrak, ginerele lui Erdogan.
UE contează pe Ankara să o ajute să stopeze criza refugiaţilor graţie unui acord intermediat de Davutoglu, iar Washington contează pe sprijinul Turciei, membră a NATO, în războiul cu ISIS.
Cei doi lideri turci par a avea păreri diferite în privinţa acordului cu UE de a opri fluxul de imigranţi care pleacă din Turcia pentru a ajunge în Grecia, în schimbul căruia Ankarei i-au fost promise bani, eliminarea vizelor şi accelerarea discuţiilor pentru aderarea la UE. Înţelegerea a fost proiectul lui Davutoglu, iar viitorul ei va fi nesigur după plecarea sa.
Erdogan este un personaj care critică adesea UE şi uneori părea că minimalizează progresele făcute de Davutoglu. Ca premier, Davutoglu era aşteptat să acţioneze astfel încât să dea puteri mai mari preşedintelui şi în acord cu acesta în ceea ce priveşte chestiuni precum numirile de la banca centrală, negocierile cu UE şi acuzarea criticilor şi opozanţilor politici. Însă premierul lua adesea decizii fără să-l consulte pe Erdogan, notează Financial Times.
