Ungaria, Polonia şi Cehia sunt toate economii est-europene care au crescut în primul trimestru. Deşi sunt diferite ca structură, ele au avut în comun faptul că în această perioadă consumul din gospodării a fost principalul motor de propulsie economică.
Acest lucru nu este ceva nou. Este continuarea unei tendinţe de durată. Adesea în regiune consumul privat salvează creşterea în vremuri când alte motoare, cum sunt industria, exporturile şi investiţiile, se blochează. Însă în teoria economică consumul din gospodării este o sabie cu două tăişuri: poate energiza activitatea pe termen scurt, prevenind recesiunea sau asigurând calea de ieşire din ea, însă pe termen lung nu creează avuţie sau valoare economică.
În primul trimestru al acestui an, când războiul din Iran a început să perturbe fluxurile de petrol, gaze, carburanţi, îngrăşăminte şi aluminiu, printre altele, la nivel mondial, creşterea economică a României nu a putut fi salvată nici măcar de consum. România este în recesiune tehnică.
PIB-ul Ungariei a crescut în T1 cu 0,8% faţă de trimestrul anterior şi cu 1,7% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit datelor biroului central de statistică. Aceste lucruri se ştiau, nu se ştia însă cu precizie ce a determinat avansul. Cel mai recent raport statistic face lumină în această privinţă. În primul rând trebuie spus că ritmul de creştere al Ungariei a uimit analiştii prin forţă. Cifrele lunare nu indicau semne de revenire. Avansul raportat la primul trimestru din 2025 este cel mai puternic din ultimii trei ani şi jumătate.
Cele mai noi date statistice arată că pe partea de producţie industria a reuşit să urce cu 1,1%, ceea ce este important având în vedere slăbiciunea din această ramură din întreaga Europă. Grupul de servicii numit activităţi profesionale, ştiinţifice, tehnice şi administrative a avansat şi mai rapid, cu 1,9%. Portfolio.hu şi alţi analişti au tras concluzia că, având în vedere greutatea fiecărui sector în economie, aproape toată creşterea din primul trimestru s-a datorat serviciilor. Industria şi construcţiile au avut contribuţii minime. Cel puţin nu au acţionat ca frâne.
Pe latura de consum, cheltuielile de consum ale gospodăriilor au crescut cu 1,5% faţă de trimestrul anterior, investiţiile au stagnat, iar exporturile au avut o evoluţie slabă. Ce-i nedumereşte pe analişti este faptul că deşi activitatea din industrie pare că îşi revine, exporturile rămân în urmă. Explicaţia ar fi că producţia se face pe stoc, nu se exportă.
În ritm anual, gospodăriile au dictat o viteză de 5% şi de aici se vede clar că au fost principalul motor de creştere. Dar ce i-a încurajat pe oameni să cheltuiască? Probabil că au fost tradiţionalele stimulente de dinainte de alegeri, pierdute de fostul premier Viktor Orban şi de partidul său.
Ce a adus nou actualul guvern este perspectiva recuperării unor fonduri europene şi ca Ungaria să renunţe la forint şi să adopte euro, sau cel puţin să încerce să îndeplinească condiţiile adoptării. Rezultatul este aprecierea cu 10% a forintului faţă de euro de la începutul anului. Este o traiectorie cu care economia maghiară nu este obişnuită, forintul fiind predispus la depreciere. Moneda se dovedeşte acum prea puternică pentru exportatori, erodând competitivitatea la preţ a produselor pe pieţele externe. Însă această apreciere ar putea propulsa Ungaria în alte feluri sau, din contră, să o tragă şi mai mult în jos.
Forintul puternic face ca valoarea PIB per capita explimată în euro, aşa cum este folosită în comparaţiile internaţionale, să crească. În funcţie de acest indicator, de 23.000 de euro în 2025, Ungaria se plasa în coada clasamentului european, având în spate doar România şi Bulgaria.
La cursul mediu din acest an, ţara ar face un salt până pe locul 22, înaintea Letoniei, Greciei şi Croaţiei. La cursul din prezent, Ungaria ar depăşi şi Slovacia şi Polonia. Întărirea forintului aduce schimbări semnificative şi pe frontul datoriei publice ca procent din PIB. Aceasta s-ar reduce, chiar semnificativ.
În ceea ce priveşte Polonia, creşterea economică din T1 arată încetinire în ritm anual, de la 4,1% la 3,5%. Şi consumul privat a încetinit, din cauza creşterilor salariale mai slabe. Investiţiile au fost afectate de întreruperile din proiectele de construcţii cauzate de vreme. Însă din perspectivă regională, aceste evoluţii pozitive pot să pară puternice. Cererea internă a urcat cu 3,7%, propulsată de consumul din gospodării, care a avansat cu 3,3% (faţă de 4,3% în trimestrul anterior). Oamenii s-ar putea să fi fost încurajaţi să cheltuiască de domolirea inflaţiei şi de promisiunea unei scăderi de dobânzi, care până la urmă s-a şi împlinit. De pe aceste poziţii Polonia a intrat în criza provocată de războiul din Iran. Analiştii de la ING se aşteaptă ca între timp să se fi revigorat investiţiile mulţumită fondurilor europene.
PIB-ul Cehiei a crescut cu 0,2% în ritm trimestrial şi cu 2,2% în ritm anual. Referitor la dinamica trimestrială, principalii factori de susţinere au fost consumul gospodăriilor, investiţiile fixe şi stocurile. Balanţa comercială externă şi consumul public au avut contribuţii negative.
Ca un semnal de alarmă, care priveşte toată regiunea, consumul privat este sensibil la crize, mai ales când acestea le erodează veniturile şi ameninţă locurile de muncă.
