După 7 ani de discuţii şi negocieri, Uniunea Europeană a reuşit să-şi atingă unul dintre principalele obiective în relaţia cu China, şi-anume un acord bilateral de investiţii despre care Bruxelles-ul crede că va rezolva o parte dintre problemele cu care se confruntă companiile europene, potrivit FT.
Cu toate acestea, acordul s-ar putea dovedi controversat din perspectiva celor care militează petnru drepturile omului, întrucât există multe acuzaţii legate de abuzuri în China.
Mai mult, acordul ar putea genera fricţiuni între Bruxelles şi viitoarea administraţie Biden, în contextul în care noul preşedinte ales al SUA a subliniat că îşi doreşte să se alieze cu UE pentru a face front comun împotriva practicilor comerciale agresive ale Beijingului.
Ce înseamnă acordul pentru Uniunea Europeană?
Acordul încheiat cu Beijingul ar urma să adreseze mai multe probleme pe care le reclamă blocul european de mai bine de un deceniu.
Printre acestea se numără temerile legate de modul în care companiile europene sunt forţate să dezvăluie cunoştinţe tehnologice valoroase pentru a avea voie să intre în piaţa din China. De asemenea, o altă preocupare pe care acordul o adresează ţine de teama că firmele chinezilor sunt favorizate în mod nedrept pe piaţa internă, întrucât sistemul ajutoarelor de stat şi al suvenţiilor nu este unul transparent.
Acordul va „îmbunătăţi considerabil terenul de joc pentru investitorii din UE”, inclusiv prin „interzicerea transferurilor forţate de tehnologie şi a altor practici” similare, a transmis Uniunea Europeană într-o declaraţie.
Alte părţi din acord vizează drepturi de acces în piaţă stabiilite de la sector la sector, eliminând bariere precum cerinţa ca firmele europene să intre în parteneriate cu chinezi pentru a avea acces în piaţă, sau plafoanele legate de nivelul investiţiei.
Printre sectoarele la care companiile europene vor avea acces sporit prin acest acord se numără industria automotive, producătorii de echipamente destinate telecomunicaţiilor, cloud-computing, industria privată de sănătate şi servicii auxiliare pentru transport aerian.
De asemenea, acordul aliniază drepturile de acces ale europenilor la piaţa serviciilor financiare din China cu cele ale investitorilor americani.
Acordul rezolvă tensiunile comerciale dintre UE şi China?
Într-un interviu cu FT din 30 decembrie, Valdis Dombrovskis, comisarul european pentru Comerţ, a avertizat că acordul „nu este un panaceu care adresează toate provocările legate de China, dar aduce multe îmbunătăţiri bine-venite”.
Acordul cu China rezolvă mult mai puţine aspecte decât acordurile negociate de UE cu Japonia, Canada şi chiar cu Marea Britanie. În principal, înţelegerea acoperă aspecte legate de drepturi de acces şi reguli de acces în economie.
Printre problemele pe care nu le adresează acest acord se numără supracapacitatea Chinei în producţia de oţel, acces inegal şi neuniform la contracte publice şi problema comerţului ilicit de bunuri.
„Acest acord este doar un element într-un peisaj complicat al relaţiilor UE-China şi este clar că mai sunt multe provocări complexe de adresat”, a adăugat Dombrovskis, comisarul european pentru Comerţ.
Ce are de câştigat China din acest acord?
Câştigul principal al chinezilor este unul diplomatic. Viitoarea administraţie Biden din SUA a subliniat faptul că vrea să creeze o alianţă de state democratice prin care să pună presiune pe Beijing, atât în privinţa respectării drepturilor omului, cât şi în ceea ce priveşte practicile comerciale agresive.
Astfel, acordul cu UE îi aduce Beijingului o relaţie mai apropiată cu Bruxelles într-un moment crucial.
China a intrat în negocieri cu mai puţin cerinţe decât Uniunea Europeană, în contextul în care blocul european a acuzat că este o victimă a unui teren de joc dezechilibrat. Cu toate acestea, acordul reconfirmă condiţiile existente de acces ale banilor chinezi în Europa, într-un moment în care Uniunea Europeană se uită mai atent la companiile străine şi la modul în care acestea aderă la regulile de concurenţă.
Mai mult, acordul le oferă chinezilor mai multe oportunităţi în sectorul de producţie din Europa, cât şi în sectorul energiei regenerabile care creşte constant la nivelul UE.
În acelaşi timp, oficialii europeni insistă că deschiderea sectorului de energie regenerabilă este limitat, plafonat la 5% pentru fiecare piaţă din blocul european, şi că aceasta este condiţionată de o deschidere reciprocă din partea Chinei.
