În timp ce guvernul suedez se chinuie în continuare să recupereze cele 280 milioane de euro ce-i sunt datorate de Coreea de Nord din 1974, unele companii străine nu se lasă intimidate de sancţiuni şi caută în continuare oportunităţi în această ţară, scrie Deutsche Welle.
De două ori pe an, în fiecare an începând cu 1974, guvernul suedez cere în mod oficial Coreii de Nord să-şi achite datoriile legate de achiziţia a 1.000 de unităţi din sedanul Volvo 144. Iar de fiecare dată cererea ţării este ignorată de autorităţile de la Phenian.
Valoarea iniţială a tranzacţiei a fost de 600 milioane de coroane (62,02 milioane de euro la cursul actual), însă aceasta a crescut în ultimii 43 de ani la 2,7 miliarde de coroane (280 milioane de euro) odată cu creşterea sumelor din contul dobânzilor. Coreea de Nord nu are, probabil, nicio intenţie să-şi onoreze vreodată datoria, deşi un purtător de cuvânt al producătorului auto arată că acesta a avut norocul de a se proteja contra riscurilor comerciale.
„Volvo Cars a asigurat tranzacţia prin intermediul agenţiei suedeze EKN, iar din acest motiv Volvo nu a avut de suferit când Coreea nu şi-a onorat datoria“, spune Per-Ake Froberg, purtător de cuvânt al companiei.
Un număr de companii suedeze din domeniul ingineriei nu au fost la rândul lor plătite pentru proiecte datând din anii ‘70, iar guvernul de la Phenian mai datorează 26 milioane de euro guvernului Finlandei şi încă şase milioane de euro unor companii finlandeze. De asemenea, acesta nu a plătit o sumă de 205,1 milioane de franci elveţieni (176,01 milioane de euro) datorată producătorului elveţian de ceasuri Rolex.
Poate că firmele respective au tras învăţăminte de pe urma acestei experienţe, însă alte companii nu par să se lase intimidate de exemplul lor. Firma egipteană de telecomunicaţii Orascom de exemplu a renunţat la ceea ce iniţial îi păruse o oportunitate excelentă de a construi reţeaua de telefonie mobilă a Coreei de Nord după ce regimul de la Phenian nu i-a permis să-şi repatrieze câştigurile.
Sancţiunile dure impuse Coreei de Nord de comunitatea internaţională ar fi trebuit să fie încă un avertisment privitor la riscurile de a face afaceri cu această ţară, însă unii sunt în continuare dispuşi să-şi asume aceste riscuri.
La sfârşitul lunii septembrie, Phenianul a găzduit un târg internaţional de comerţ pentru peste 250 de companii. Majoritatea au fost companii locale aflate în căutare de pieţe de export, însă evenimentul a atras şi 80 de companii străine din 14 ţări, printre care China, Taiwanul, Indonezia şi Vietnamul.
„Aceste companii văd o oportunitate pe o piaţă nouă, emergentă, deşi una cu probleme serioase, şi pur şi simplu încearcă să se convingă singure că de data asta lucrurile vor sta altfel“, spune Robert Dujarric, director al Institutului de Studii Asiatice Contemporane de la Temple University.
„Aceştia cred probabil că dacă sunt acum în ţară vor avea o bază solidă pe viitor dacă lucrurile se îmbunătăţesc brusc.“
De asemenea, Coreea de Nord gândeşte „strategic“ când vine vorba de ce plăţi va onora. „Vor exista o mulţime de companii chineze care pot furniza produse esenţiale pentru regim, iar Phenianul va face cu siguranţă un efort să le plătească acestora.“
Ken Kato, director al Human Rights in Asia, spune că firmele care cred că vor obţine câştiguri substanţiale din afacerile cu Coreea de Nord „îşi fac iluzii“, dar şi greşesc în acelaşi timp susţinând un astfel de regim.
În anii ‘80, mii de nord-coreeni care trăiau în Japonia au fost convinşi să investească masiv în ţara lor de origine, însă nu au primit nimic în schimb. „Dacă regimul îşi tratează propriul popor în acest fel, ce şanse au companiile străine să fie tratate diferit?“, se întreabă Kato.
Acesta spune că este absurd ca un capitalist străin să se aştepte să fie prima excepţie din decenii întregi.
