Companiile americane au repatriat sau au aprobat pentru repatriere anul trecut profituri de aproximativ 300 mld. dolari, cea mai mare sumă din ultimii aproape 10 ani, după ce au fost criticate că ridică în afara ţării adevăraţi munţi de bani.
Decizia de a trimite mai mulţi bani acasă vine pe fondul atenţiei sporite pe care Washingtonul a început să o dea veniturilor uriaşe pe care aceste companii le produc în afara ţării precum şi al înăspririi prevederilor legale, scrie The Wall Street Journal. Zeci de companii incluse în indicele bursier american Standard & Poor’s 500 (cele mai performante 500 de companii americane), printre care eBay, VeriSign şi Stryker, păstrau profiturile pentru a le reinvesti, a răscumpăra acţiuni sau a-şi moderniza capitalul de lucru şi chiar şi pentru finanţarea operaţiunilor zilnice.
Conform Credit Suisse, câştigurile repatriate sau propuse pentru repatriere de companiile americane au crescut în 2014 cu 7% în comparaţie cu anul anterior, fiind cea mai mare creştere din 2005, când companiile au adus acasă aproximativ 360 de miliarde de dolari după ce Congresul a declarat o „sărbătoare fiscală“ care le-a permis să evite plata impozitului pe profit, taxat cu 35%. Motivul care a stat la baza deciziei companiilor de a-şi repatria profiturile, nu este încă foarte clar, însă un lucru cert este că multinaţionalele americane deţin peste 2.100 mld. dolari sub formă de venituri nerepatriate, 690 miliarde fiind doar bani cash.
„Deocamdată este încă un mister. Este posibil să existe diverse căi prin care companiile americane să folosească banii în SUA astfel încât să producă venituri şi mai mari“, a afirmat analistul Treasury Strategies, Anthony Carfang.
La fel cum cetăţenii americani au datoria să-şi plătească taxele pentru veniturile totale realizate în decursul unui an, companiile americane datorează guvernului din SUA o cotă parte din profiturile obţinute peste graniţă. De obicei, spre deosebire deosebire de o persoană fizică, corporaţiile plătesc taxe în momentul când decid să repatrieze banii, ceea ce le oferă un imbold pentru a păstra lichidităţile peste hotare.
