La începutul pandemiei de COVID-19, ministrul german al sănătăţii Jens Spahn a decis să plătească preţuri mari pentru măşti de protecţie pentru a se asigura că face oferte de nerefuzat. Ulterior, el a încercat să se retragă din contracte şi să-i lase pe furnizori cu ochii în soare, dar o instanţă a decis acum că guvernul va trebui să plătească factura, scrie Deutsche Welle.
Guvernul Germaniei a primit veştile proaste chiar într-un moment dificil pentru negocierile bugetare. Tribunalul Regional Superior din Köln a decis în favoarea unui furnizor de măşti de protecţie, pe care ministerul federal al sănătăţii le-a comandat în 2020, la începutul pandemiei de COVID-19, dar ulterior a refuzat să le accepte sau să le plătească.
Judecătorii au decis că ministerul ar trebui să plătească 85 de milioane de euro, plus 33 de milioane de euro în penalităţi de întârziere. Hotărârea poate avea un efect mai larg, deoarece alte 100 de procese similare sunt pe rol în instanţă.
Dacă ministerul sănătăţii este învins în aceste cazuri, s-ar putea confrunta cu o pierdere cumulată de 2,3 miliarde de euro, un record. Achiziţiile de măşti sunt deja considerate unul dintre cele mai mari scandaluri de risipă bugetară din istoria ţării.
O retrospectivă: în martie 2020, lumea a fost dată peste cap de COVID-19. Mai erau câteva luni până la apariţia unui vaccin, iar echipamentele medicale de protecţie erau pe cale să se epuizeze. Stocurile de măşti respiratorii cu standardul FFP2, KN95 sau N95, care ar trebui să ofere o protecţie fiabilă împotriva virusului, erau extrem de reduse şi a existat o grabă la nivel mondial pentru aprovizionare.
„China, producătorul a aproximativ 80% din astfel de măşti la acea vreme, era în carantină şi a oprit exporturile“, a amintit Simone Borchardt, deputat pentru Uniunea Creştin-Democrată (CDU), care conducea guvernul la acea vreme.
„În Germania, am elaborat chiar şi linii directoare despre cum am putea folosi măştile de mai multe ori şi dacă ar putea fi spălate, aşa nebunie era pe atunci“, a povestit Borchardt Camerei inferioare a parlamentului, Bundestag, în timpul unei dezbateri din iunie.
În această situaţie, ministrul sănătăţii de atunci, Jens Spahn, a decis să procure măşti printr-un fel de procedură cu „casa deschisă“. În acest proces, organismul guvernamental relevant semnează contracte cu toate companiile interesate, astfel încât fiecare furnizor să aibă o şansă.
Logica lui Spahn era că, în competiţia globală pentru măşti, trebuia doar să stabilească un preţ suficient de mare pentru a se asigura că Germania va primi mărfa. Spre deosebire de recomandarea oficialilor din ministerul său, care au considerat că un preţ de 3 euro pe mască este mai adecvat, Spahn a stabilit preţul la 4,50 euro pentru măştile FFP2 şi la 0,60 euro pentru măştile chirurgicale. Răspunsul a depăşit aşteptările şi, în cele din urmă, ministerul s-a trezit că a plasat comenzi pentru 5,7 miliarde de măşti.
„Preţul a fost stabilit prea sus“, a spus Martina Stamm-Fibich, din partea Partidului Social Democrat (SPD), care era la acea vreme partenerul de coaliţie al CDU şi care conduce în prezent guvernul cancelarului Olaf Scholz. „După părerea mea, acest lucru ridică deja întrebarea cum a fost posibil să se calculeze preţurile fără a lua în considerare evoluţiile pieţei şi cine poartă responsabilitatea politică pentru acest lucru“, a spus Stamm-Fibich în Bundestag.
Patru ani mai târziu, Spahn este în defensivă: „Cu ştiinţa de astăzi, aş lua unele decizii altfel, fără îndoială“, a recunoscut el în dezbatere. „Şi da, în retrospectivă nu pot recomanda «procedura casei deschise» într-o astfel de situaţie“.
Cu toate acestea, a argumentat el, ca ministru a trebuit să ia decizii rapid în vremuri disperate: vieţile oamenilor erau în joc şi personalul medical cerea protecţie.
„Am procurat măşti. Erau scumpe? Da. A fost haotic uneori? Da. A fost la fel în fiecare ţară din lume“, a spus Spahn. „Nu-mi amintesc să fi avertizat cineva la acea vreme că preţul este prea mare, dar cunosc o mulţime de oameni care au spus: «Ia măşti cu orice preţ»“.
Calculul ministerului sănătăţii a fost că, având în vedere că 5 milioane de angajaţi din domeniul sănătăţii au nevoie de două măşti pe zi, ar fi nevoie de peste 3 miliarde de măşti în fiecare an.
Cu toate acestea, până la urmă, doar 1,7 miliarde din măştile comandate au fost distribuite. Încă din 2023, 1,2 miliarde de măşti de protecţie au fost distruse deoarece au devenit prea vechi.
Ceea ce nu a spus Spahn este că ministerul său probabil a ajuns mai devreme la concluzia că a calculat greşit. Procedura „open house“ a fost închisă brusc în mai 2020, iar oficialii ministerului au încercat să găsească modalităţi de a ieşi din cât mai multe contracte posibil.
O oportunitate a apărut atunci când unele companii nu au reuşit să ofere calitatea aşteptată. În aceste cazuri, ministerul s-a retras unilateral din contractul de cumpărare. La fel s-a întâmplat şi cu furnizorii care nu au putut livra la timp sau au livrat doar o parte din măşti la data convenită. Contractele de cumpărare se refereau la o „ofertă fixă“, prevăzând că toate obligaţiile contractuale vor înceta după expiratea datei livrării.
Cu toate acestea, tocmai această clauză este cea pe care Tribunalul Regional Superior din Köln a declarat-o acum invalidă. Judecătorii au constatat că furnizorii au fost puşi într-un „dezavantaj nerezonabil“, iar ministerul ar fi trebuit să fie mai flexibil şi să stabilească un termen ulterior mai scurt.
Ministerul sănătăţii a dus cazul la Curtea Federală de Justiţie. Dacă instanţa decide nefavorabil, hotărârea de la Köln va deveni obligatorie din punct de vedere juridic şi este probabil să aibă un impact asupra celorlalte proceduri judiciare – cu consecinţele financiare corespunzătoare.
