Povestea modului in care Shell, una dintre cele mai respectate companii pentru capacitatea sa infailibila de a estima situatia financiara a viitorului apropiat a ajuns in miezul unor scandaluri de reevaluare a rezervelor de titei si gaze naturale, si a unor spinoase dezbateri pe marginea practicilor sale de corporate governance.
Multi experti din cadrul industriei sunt de parere ca Shell, care a anuntat saptamana trecuta intentia de a renunta la actiunile preferentiale detinute de membrii consiliului de administratie, a inceput sa aiba probleme cu mult timp inainte de reevaluarea rezervelor facuta publica in luna ianuarie a acestui an.
Desi rareori oficialii Shell sunt dispusi sa ofere comentarii publice, presedintele companiei, Jeroen van der Veer, s-a adresat unei multimi formate din 400 de directori Shell la conferinta de luna trecuta din Houston, Texas, comentand destul de direct situatia delicata in care se afla compania sa. Van der Veer a identificat cu aceasta ocazie, motivele care au produs cicatricele actuale din reputatia unei companii vechi de un secol: reevaluarea rezervelor petroliere de patru ori, anchete ale organismelor de reglementare, reticenta si frustrare din partea actionarilor , si probleme de conducere.
Recent grupul a cedat presiunilor indelungi ale actionarilor, propunand ca membrii consiliului de conducere sa renunte la facilitatile oferite de actiunile preferentiale, care contin mai multe drepturi de vot decat actiunile ordinare. Shell a mai cedat unei cereri a actionarilor, numind directorii care vor face parte din comitetul ce va analiza problemele de corporate governance determinate de scandalul rezervelor.
La zid
"Este o miscare imbucuratoare, dar este regretabil ca s-a ajuns la aceasta decizie abia dupa o asemenea acoperire de presa a problemelor de la Shell", apreciaza Robert Talbut, director de investitii de la Isis Asset Mahangement. "Trebuiau sa faca asta, din proprie initiativa, acum cateva saptamani". O sursa din cadrul companiei, citata de Financial Times, a negat faptul ca grupul din care face parte a intreprins aceasta masura abia dupa ce a fost pus la zid de criticile aduse public. Totusi, dupa ostilitatea ultimelor saptamani, compania a aratat acum un val de decizii pozitive pentru actionari. "Aceasta este o declaratie incurajatoare din partea lor, si prima dovada tangibila ca problemele din conducerea companiei sunt in cele din urma luate in discutie", spune analistul Eric Knight.
Compania mai trebuie sa infrunte probleme spinoase la adunarea annuala din 28 iunie. "Vom participa la intalnire, dar nu ne asteptam ca aceasta ostilitate sa fie atenuata de revelatiile ultimei perioade", este de parere un investitor Shell.
In vreme ce renuntarea la privilegiile actiunilor preferentiale deschide drumul unei eventuale preluari externe a grupului, teoretic posibila, expertii industriei sunt de parere ca o preluare este improbabila in practica, dupa ce doua grupuri energetice importante au fost tentatte de aceasta optiune, dar au ajuns la concluzia ca grupul este prea mare pentru a fi asimilat. Jon Rigby, analist in cadrul Commerzbank, este de parere ca "aceasta amenintare nu este nici macar pe de parte una reala, altfel actiunile Shell nu ar fi atins din nou cotatiile lunii ianuarie, de dinainte de anuntarea reevaluarii rezervelor. La o valoare de piata de 200 miliarde dolari, Shell ar fi o captura posibila doar pentru ExxonMobil sau BP, dar ambele se confrunta cu enorme presiuni antitrust.
Grupul francez Total, cel mai mare marketer european, este alt potential candidat, dar analistii cred ca Shell depaseste cu mult capacitatile de asimiare al francezilor. Totusi, apetitul pentru risc si ambitia liderului sau, Thierry Desmarest, nu exclud din start posibilitatea crearii unei mari companii pan-europene. Aceasta varianta ar intampina si mai putine probleme din punctul de vedere al reglementarilor antitrust, deoarece Total are dimensiuni rezonabile, si este mai putin prezenta pe piata americana.
Pericole vechi si noi
JJ Traynor, de la Deutsche Bank, nu poate identifica un cumparator pentru Shell, dar avertizeaza asupra nevoii concernului anglo-olandez de a se concentra asupra identificarii oportunitatilor in regiunile strategice de productie petroliera, cum este Rusia. "Daca analizam situatia actuala de la Shell, observam ca mare parte dintre dificultatile sale sunt cauzate de pierderea competitivitatii in ultimii cinci ani, cand ceilalti concurenti erau ocupati cu fuziunile. BP cumpara atunci Amco si Arco, Chevron achizitiona Texaco, Exxon cumpara Mobil, iar Total fuziona cu Elf si Fina.
La acel moment, conducerea Shell era sceptica referitor la profitabilitatea achizitiilor sau a fuziunilor, preferand sa se concentreze pe gasirea de noi campuri petroliere proprii, in ciuda declinului productiei de la 2,3 milioane la 2,2 milioane barili pe zi, in perioada 1997-2001, concomitent cu declinul rezervelor brute. "Managementul parea sa fi pierdut contactul cu realitatea", isi aminteste unul dintre directorii actuali de la Shell.
In opinia lui Traynor, pericolul la care se expune Shell in prezent este ratarea unei noi runde de achizitii in industrie, care s-ar putea derula, cel mai probabil, pe frontul din Rusia. Decizia Shell de a renunta la drepturile de vot suplimentare pe care le ofera actiunile preferentiale arunca o noua lumina asupra acestei oportunitati. Cele 1.500 de actiuni preferentiale sunt detinute individual si solidar de membrii consiliului de supraveghere si de doi directori Shell. Acestea confera o putere de decizie si o autoritate impresionanta, avand de 800 de ori mai multe voturi decat o actiune ordinara.
Zvonuri neconfirmate din cadrul retelei Royal Dutch/Shell sugereaza ca grupul a alcatuit deja o echipa proprie pentru a estima oportunitatea renuntarii la anumite operatiuni si divizii, relateaza Financial Times. Analistii se declara insa sceptici in aceasta privinta.
Un simptom, nu o problema
Totusi, criza actuala din cadrul Royal Dutch/Shell nu a fost determinata de reevaluarea dramatica a rezervelor, ci de evenimente care s-au intamplat cu un deceniu in urma, spun surse din cadrul industriei, citate de Financial Times. "Problema rezervelor este una dintre cele mai mediatizate, dar reprezinta doar una dintre simptome", spune una dintre sursele cotidianului britanic, adaugand ca "de fapt, e o problema de incompetenta". In cuvintele presedintelui Shell, asta s-ar traduce prin "avem mai multe probleme, nu doar rezervele".
In 1995, Cor Herkstroter, presedintele de pe atunci al comitetului directorilor executivi ai grupului, a ajuns la concluzia ca Shell si-a disipat eforturile in mai multe directii, devenind inflexibil si avand prea mult personal angajat. Daca era nevoie de un stimulent pentru accentuarea schimbarii, acesta a venit sub forma crizei Brent Spar, cand planurile companiei de a scufunda o platforma petroliera nefolosita au fost abandonate la presiunile unor militanti ecologisti. Cu aceasta ocazie au disparut garantiile unui post pe viata, practica pusa la indoiala de van der Veer un deceniu mai tarziu. "Este responsabila eliminarea posturilor in exces de ridicarea unui val de amatori talentati intr-o lume unde se cauta profesionalismul, disciplina si angajamentul?" se intreba acesta cu ocazia conferintei de la Houston.
Momentul Brent Spar a adus, pe de alta parte, externalizarea unor functiuni din cadrul companiei. Aceasta manevra a avut de asemenea de infruntat diverse critici, desi majoritatea erau formulate pe baza unor ratiuni valabile pe termen scurt. "Daca renunti la competenta tehnologica, stergi din start memoria unei corporatii", era de parere pe atunci unul dintre directorii Shell.
Din punct de vedere obiectiv, cea mai mare greseala a acestei perioade a fost renuntarea la un sistem complex de ordine de plata si situatii contabile, care a functionat impecabil din 1959. Firma de consultanta financiara McKinsey care realizase acest sistem, a fost angajata sa faca trecerea la un nou sistem, dezvoltat in cadrul diviziilor operative. "Baronii nationali devenisera prea puternici si urmareau propriile interese in cadrul consiliului", spune unul dintre fostii oficiali Shell, comentand motivele din spatele acestei decizii. Greseala fundamentala a stat insa in ignorarea faptului ca majoritatea directorilor companiei nu erau, in acel moment, manageri, si nu intelegeau mecanismele profitului. Credeau pur si simplu ca lucrurile vor merge ca si pana atunci", adauga acesta. andreea.melinte@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
