Energia nucleară are în faţă o cursă pentru supravieţuire, iar proiectele de la Vişegrad ilustrează dificultăţile din sector. Şi totuşi, în pofida dezastrelor de la Cernobîl şi Fukushima şi a impasului în care se află gigantul americano-japonez Westinghouse, energia nucleară se află la loc de frunte în strategiile naţionale pentru energie ale Cehiei, Ungariei, Poloniei şi Slovaciei, scrie Deutsche Welle.
Proiectele trenează de ani întregi, iar multora nu li se dau şanse de realizare, însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în multe ţări din vest, în această regiune nu opinia publică este problema, ci banii.
„Energia nucleară este o religie la Vişegrad“, anunţă Jan Haverkamp de la Greenpeace CEE. „Nu este vorba de riscuri legate de investiţii sau temeri reale privind siguranţa. Singura problemă este cine va plăti pentru proiectul iniţial“.
În Cehia, expansiunea sectorului reprezintă punctul central al strategiei pe termen lung a ţării în domeniul energiei, însă nimeni nu este dispus să vină cu cele 300 miliarde de coroane cehe (11 miliarde de euro), cât ar reprezenta costurile.
În pofida problemelor, opinia publică din Vişegrad vede în continuare energia nucleară ca reprezentând viitorul.
Un sondaj comandat de ministerul energiei din Polonia indică faptul că 61% dintre polonezi susţin o soluţie nucleară pentru necesităţile energetice ale ţării. Unii sugerează că susţinerea îşi are rădăcinile în vremurile comuniste, în timp ce Martin Durdovic, de la Academia Cehă de Ştiinţe, remarcă o încredere profundă în oameni de ştiinţă şi alţi experţi. Există de asemenea un „sentiment învechit de prestigiu naţional legat de energia nucleară“, sugerează Ewa Dryjanska, activist anti-nuclear.
Neînţelegeri legate de siguranţă persistă de asemenea. Mulţi din ţările din regiunea Visegrad cred că dezastrul de la Fukushima a fost pur şi simplu rezultatul unui tsunami şi atrag atenţia că un astfel de fenomen nu există în Marea Baltică.
Alte situaţii recente întăresc de asemenea înclinaţia către energie nucleară. Havercamp remarcă astfel o serie de scheme scandaloase de ajutoare de stat, cum ar fi cele pentru energie solară din Cehia, ale căror costuri vor fi suportate de contribuabili ani întregi de-acum încolo.
Deşi publicul poate fi convins, proiectele nucleare sunt prea costisitoare şi prea riscante pentru investitorii privaţi. Statele la rândul lor nu dau dovadă de entuziasm în acest domeniu, iar chiar şi atunci când un stat este pregătit să joace un rol, lucrurile nu merg neapărat bine.
Statele de la est, ca Rusia şi China, sunt gata să profite de situaţie.
Ungaria a primit undă verde de la UE în februarie pentru un acord în urma căruia compania rusă Rosatom va extinde centrala de la Paks. Rosatom este pregătită să colaboreze şi cu Cehia.
Se pare de asemenea că şi companii chineze încearcă să obţină un contract aici fără licitaţie.
În timp ce Praga insistă că o licitaţie deschisă rămâne calea preferată, analiştii sunt sceptici că finanţarea pentru noi centrale nucleare va fi găsită în altă parte în afară de Moscova sau Beijing.
Totuşi, nu toate guvernele urmăresc neapărat finanţare din afară. Guvernul naţionalist polonez, de exemplu, regândeşte planurile de finanţare pentru prima centrală nucleară a ţării, care ar costa în jur de 10 miliarde de euro.
Acest lucru va duce la amânarea în continuare a proiectului. Geoffrey Rothwell, economist la Agenţia pentru Energie Nucleară a OCDE, se îndoieşte că Polonia va reuşI să construiască o astfel de centrală în următoarele decenii.
Totuşi, Varşovia nu renunţă, considerând energia nucleară drept cea mai bună opţiune pentru a permite Poloniei să respecte ţintele de mediu ale UE, respectându-şi în acelaşi timp angajamentul de a pune masiva sa industrie a cărbunelui în centrul strategiei sale din domeniul energiei.
