Argentina şi-a majorat luna trecută pachetul de salvare de la FMI la 57 de miliarde de dolari, iar Pakistanul este, de câteva zile, noul client al Fondului - este la cel de-al 13-lea bailout de la FMI. Creşte teama că instituţia financiară de la Washington va trebui să-şi înmulţească intervenţiile din cauza turbulenţelor valutare din lumea emergentă şi a supraîndatorării.
Turcia, o ţară al cărei guvern are mulţi critici, este dată ca viitor client al FMI. Prin Europa se discută deja pe tema unui bailout pentru Italia, una dintre cele mai mari economii din zona euro.
Joi, când pieţele financiare asiatice picau în ton cu cele occidentale, directorul general al Fondului Monetar Internaţional Christine Lagarde le-a dat câteva recomandări decidenţilor de politici din lumea emergentă, scrie Financial Times.
Ei, a spus Lagarde, ar trebui să „folosească toate instrumentele“ de care dispun pentru a limita ieşirile de capital care inevitabil ar fi declanşate de înăsprirea politicii monetare în SUA şi de intensificarea războiului comercial dintre SUA şi China.
De mai bine de un an, Lagarde, fost ministru de finanţe al Franţei, avertizeză politicienii şi autorităţile din lumea în curs de dezvoltare că trebuie să-şi construiască rezerve-tampon pentru a face faţă unor noi turbulenţe pe pieţe. Iar acest moment a venit.
„Ceea ce vedem la orizont nu sunt doar nori. Norii încep să coboare şi este ceva mai mult decât o simplă burniţă“, a explicat Lagarde la un eveniment organizat la Bretton Woods Committee.
Turbulenţele financiare care zguduie economiile emergente au dominat discuţiile reuniunilor anuale ale FMI şi Băncii Mondiale de săptămâna trecută din Indonezia, iar atmosfera a adus aminte de anii 1990, când Fondul a fost forţat să intervină, în unele cazuri înconjurat de controverse, pentru a rezolva crize din Asia şi America de Sud.
„Sunt anumite state care încep să dea semne de stres“, spune Thomas Bernes, fost oficial canadian şi al FMI şi acum asociat al Centre for International Governance Innovation. „Oamenii sunt nervoşi.“
Strategii de la FMI au asigurat de mai multe ori că nu văd semne de contaminare pe pieţele emergente, iar investitorii fac diferenţă între statele disciplinate fiscal şi cele indisciplinate.
Aceasta înseamnă că orice turbulenţe pot fi depăşite, iar rolul FMI ar rămâne restrâns. Optimiştii se uită la faptul că, din 1990, multe state emergente sunt pe poziţii mai puternice, permitând monedelor să fluctueze liber şi majorându-şi rezervele valutare.
Însă există teama că Argentina şi Pakistan sunt doar începutul, iar în următoarele luni FMI ar putea fi pus în situaţia de a lua în considerare împrumuturi pentru alte state cu probleme precum deprecierea monedei, creşterea deficitelor fiscale şi creşterea poverii datoriilor din cauza majorării dobânzilor. Cele mai multe îngrijorări privesc Venezuela, Africa de Sud şi Turcia. O criză majoră în oricare dintre aceste ţări ar reprezenta riscuri mari pentru sistemul financiar global şi provocări noi pentru decidenţii politici, inclusiv pentru Fond. Propagarea unei crize în lumea emergentă ar reprezenta o provocare pentru Lagarde şi FMI la mai multe niveluri. Bailouturile devin din ce în ce mai scumpe, iar puterea de foc a Fondului scade.
„Există potenţial pentru creşterea cererii pentru asistenţă din partea FMI şi pentru micşorarea resurselor“, spune Bernes. La acestea se adaugă impredictibilitatea administraţiei preşedintelui american Donald Trump. Washingtonul a fost de acord cu salvarea Argentinei, dar ar putea respinge alte bailouturi. Nu ajută nici tarifele comerciale reciproce ale SUA şi Chinei şi nici izolarea Iranului, care au contribuit la destabilizarea economiei globale.
„Au mai existat îngrijorări privind lumea emergentă, dar puteai conta pe SUA să-şi asume un rol de lider. Nu cred că mai există acum această încredere“, a spus un oficial apropiat Fondului.
Un scenariu pe care orice client al FMI va încerca să-l evite este repetarea faimoasei scene din Indonezia din urmă cu 20 de ani în care Michel Camdessus, şeful FMI la acea vreme, stătea cu mâinile încrucişate în timp ce-l urmărea pe preşedintele ţării cum semnează un acord de salvare cu Fondul. Imaginea a devenit simbolul tehnocraţilor surzi şi fără culoare ai FMI care-şi impun voinţa asupra economiilor emergente.
Durmuş Yilmaz, fostul preşedinte al băncii centrale a Turciei, a spus pentru ziarul Suzcu că guvernul de la Ankara va trage de timp până la alegerile locale din martie 2019, însă în cele din urmă va începe să caute resurse financiare. FMI va fi sursa potrivită. „Acest guvern a condus această ţară alături de FMI timp de şase ani“, a spus Yilmaz. Fostul bancher nu este singurul personaj care evocă scenariul în care Turcia, cu o economie dependentă de credit, cu o inflaţie scăpată de sub control şi cu o monedă în picaj aproape continuu în ultimul an, apelează la ajutor financiar internaţional. Însă preşedintele turc Erdogan nu este prietenul Fondului.
În Europa, guvernul Italiei este criticat de FMI şi de Berlin pentru aprobarea unui buget care sfidează fostele promisiuni şi disciplina fiscală a UE prin cheltuieli mai mari în domenii neproductive.
Italia trebuie să-şi facă singură ordine în uriaşul munte de datorii şi nu se poate aştepta ca responsabilitatea să fie pasată partenerilor europeni, a declarat ministrul german de finanţe Olaf Scholz pentru Handelsblatt. „Datoria excesivă rămâne responsabilitatea guvernelor şi parlamentelor individuale.“ Italia are o datorie echivalentă cu 130% din PIB, al doilea cel mai mare nivel din UE. Pe primul loc este Grecia. Scholz a asigurat că nu se aşteaptă ca Italia să ajungă în situaţia în care să aibă nevoie de ajutor.
Poul Thomsen, şeful departamentului pentru Europa al FMI, le-a spus liderilor italieni că nu este momentul potrivit pentru majorarea cheltuielilor.
Costurile de finanţare ale Italiei au crescut de când noul govern de la Roma şi-a prezentat proiectul de buget, luna trecută. Cinci surse apropiate Băncii Centrale Europene au declarat pentru Reuters că BCE nu va ajuta Italia în cazul în care guvernul de la Roma sau sectorul bancar rămân fără bani dacă ţara nu convine un pachet de bailout cu UE. Sursele au spus că Italia încă mai poate evita o criză a datoriilor dacă guvernul schimbă cursul cu planurile bugetare, dar nu trebuie să conteze pe BCE pentru calmarea pieţelor sau pentru sprijinirea băncilor. Băncile italiene au în portofoliile lor datorii guvernamentale de 375 miliarde euro. Aceste obligaţiuni au fost folosite de ele ca garanţii pentru a atrage împrumuturi pe termen lung de 250 miliarde euro de la BCE. Dacă Italia îşi vede ratingul retrogradat sub nivelul recomandat pentru investiţii, aşa cum s-a întâmplat cu Grecia, obligaţiunile guvernamentale italiene deţinute de bănci nu vor mai putea fi folosite pentru a atrage finanţare de la BCE.
