Protagonistul crizei politice este ministrul economiei Arnaud Montebourg, cel care ar fi trebuit să vindece deficitul cronic de competitivitate al economiei franceze. El a atacat în weekend politicile lui Hollande spunând că reducerea forţată a deficitului bugetar în condiţii de anemie economică măreşte numărul şomerilor, alimentează extremismul politic şi riscă să readucă economia în recesiune. Montebourg, care nu şi-a ascuns intenţia de a deveni preşedinte, susţine că sunt posibile politici alternative prin care să fie stimulat consumul în gospodării. „Prioritatea trebuie să fie ieşirea din criză, iar reducerea dogmatică a deficitelor ar trebui să fie lăsată pe plan secund“, a spus Montebourg într-un interviu pentru Le Monde.
Ministrul a atacat şi Germania pentru „obsesia“ Berlinului cu austeritatea. „Trebuie să creştem tonul. Germania s-a prins în capcana austerităţii pe care o impune Europei“, a afirmat el.
Analistul politic francez crede că atacul lui Montebourg a fost planificat pentru a se portretiza drept liderul aşa-zişilor „rebeli“.
Orientarea către patronate a politicilor lui Hollande a înstrăinat mulţi politicieni şi alegători deja frustraţi din cauza eşecului de a limita şomajul. Hollande este cel mai nepopular preşedinte al Franţei din ultima jumătate de secol, cu o rată de aprobare de 17%.
Disidenţii
Mesajul de rebeliune al lui Montebourg a fost susţinut de ministrul educaţiei Benoît Hamon, de ministrul justiţiei Christiane Taubira şi de ministrul culturii Aurelie Filippetti. Presa a scris că premierul Manuel Valls, numit în funcţie de Hollande pentru că este unul dintre cei mai populari politicieni, s-a prezentat la preşedinţie cu un ultimatum: ori el, ori Montebourg.
Ca răspuns, preşedintele i-a ordonat să formeze un nou cabinet „în linie cu direcţia stabilită de preşedinte pentru ţară“.
Guvernul Valls a funcţionat doar cinci luni. Cel anterior, al premierului Jean-Marc Ayrault, a fost dizolvat în martie după rezultatele dezastruoase ale Partidului Socialist în alegerile locale.
Ca reacţie la prăbuşirea guvernului Valls, vicepreşedintele puternicei asociaţii patronale MEDEF l-a descris pe Montebourg ca fiind un politician care trăieşte într-o „eră greşită“ şi care vrea revenirea la „politicile din 1990“ prin retragerea austerităţii şi majorarea deficitului bugetar al Franţei.
Remanierea vine în vremuri dificile pentru economie. PIB-ul a stagnat în ultimele şase luni, iar guvenul a fost forţat să înjumătăţească la 0,5% prognoza de creştere economică pentru anul acesta. Banca centrală a avertizat că Hollande nu-şi poate face nicio speranţă că va putea atinge ţina de creştere economică de 1% stabilită pentru 2014.
Atât Hollande, cât şi premierul Valls susţin că soluţia pentru problemele economice este aşa-numitul „Pact de responsabilitate“ prin care guvernul oferă companiilor scutiri de taxe de 40 de miliarde de euro în schimbul angajamentului acestora de a crea 500.000 de locuri de muncă în trei ani. Hollande vrea să finanţeze proiectul cu tăieri de cheltuieli de 50 de miliarde de euro. Montebourg crede că guvernul ar trebui mai degrabă să se axeze pe tăierea taxelor pentru a mări puterea de cumpărare a populaţiei.
Cine este ministrul rebel Arnaud Montebourg, provocatorul multirecidivist care a zdruncinat din temelii guvernul socialist francez
Adept al „capitalismului cooperativ”, „cavaler” al deglobalizării, teoretician al celei de-a VI-a Republici, ministrul economiei Arnaud Montebourg care încarnează aripa de stânga a Partidului Socialist nu este la prima bravadă în guvernul preşedintelui francez François Hollande, scrie Le Figaro.
Cu orientarea sa spre extremitatea stângă a Partidului Socialist (PS), Arnaud Montebourg a fost un fel de contramăsură pentru premierul Valls, acesta situându-se în dreapta spectrului politic socialist. Montebourg nu ştie să-şi măsoare cuvintele, vorbeşte deschis şi şi-a construit o poziţie în Partidul Socialist deloc de neglijat pentru preşedintele Hollande, şeful guvernului socialist. În alegerile interne din 2011 ale partidului, ministrul s-a plasat pe locul trei, cu 17% din voturi. Poziţia i-a permis să se remarce prin mai multe acte de bravadă, de rebeliune politică, trecute în revistă de Le Figaro.
Cândva aliaţi, preşedintele Franţei François Hollande (stânga) şi ministrul economiei Arnaud Montebourg sunt acum adversari politici
- Iulie 2012: Primul atac contra Peugeot Citroën. În iulie, abia venit la Bercy, ministrul redresării productive, adică doctorul responsabil cu vindecarea lipsei cronice de competitivitate a economiei franceze, a luat la ţintă patronatul şi a început cu PSA Peugeot Citroën, emblema industriei auto franceze. Constructorul auto intenţiona să elimine 8.000 de locuri de muncă. Montebourg a atacat strategia companiei şi lipsa de responsabilitate a principalului acţionar, familia Peugeot, care deţinea 25% din capital. El a acuzat familia Peugeot de „minciună” şi „înşelătorie” şi a diagnosticat grupul cu „o boală imaginară”. În cele din urmă premierul de atunci Jean-Marc Ayrault a preluat dosarul.
- August 2012: Energia nucleară şi furia ecologiştilor. O lună mai târziu, Montebourg a aprins furia ecologiştilor. Într-un interviu pentru o televiziune, ministrul a asigurat că „energia nucleară este viitorul”. Comentariile au deschis cutia Pandoriei între Verzii europeni şi PS, care se înţeleseseră ca ponderea în totalul mixului energetic a energiei nucleare să fie redusă de la 75% la 50%. Mai mulţi responsabili politici, precum purtătorul de cuvânt al PS, s-au grăbit să-i calmeze pe ecologişti. Montebourg a fost însă susţinut de preşedintele Adunării Naţionale Claude Bartolone şi de Manuel Valls, pe atunci ministru de interne.
- Decembrie 2012: Ameninţă cu demisia din cauza dosarului Florange. Într-un gest de provocare, Montebourg l-a ameninţat pe Hollande cu demisia după ce a fost contrat de premierul Ayrault în proiectul naţionalizării oţelăriei Florange. ArcelorMittal, proprietarul oţelăriei, voia să închidă două furnale ale unităţii, ceea ce ar fi dus la disponibilizarea a 629 de angajaţi. Montebourg a acuzat producătorul de oţel de „minciună“ şi „şantaj“ şi a declarat că acesta nu mai este dorit în Franţa. Planul ministrului era ca, dacă Mittal nu se angaja să găsească o utilizare viabilă celor două furnale sau nu accepta vânzarea în întregime a fabricii, să naţionalizeze toate operaţiunile Florange. Premierul Ayrault a dat asigurări, contrar lui Montebourg, că nu există niciun „cumpărător serios” şi a respins „ameniţarea cu naţionalizarea”.
- Februarie: La trântă cu CEO-ul de la Titan. Montebourg s-a remarcat apoi prin schimbul de focuri cu CEO-ul producătorului american de anvelope Titan Maurice Taylor, pe care ministrul l-a caracterizat ca „extremist” după ce acesta a criticat „aşa-numiţii muncitori” francezi ai uzinei Goodyear din Amiens-Nord, care „nu muncesc decât trei ore” pe zi.
- Martie 2013: Mici insulte adresate guvernului. Într-o anchetă intitulată „Florange, tragedia stângii” şi publicată de compania de publishing Plon este redată o conversaţie telefonică între Montebourg şi Jean-Marc Ayrault legată de dosarul Florange: „Spurci tot pământul cu aeroportul tău Notre-Dame-des-Landes de care nimănui nu-i pasă”, spune ministrul, care nu digerase încă trădarea din partea premierului. Altă dată, Montebourg ar fi spus preşedintelui Hollande: „Este simplu, ai numit un ales local în fruntea guvernului. Are capacitatea unui ales local şi mai bine rămânea ales local”. Alesul local este premierul.
- Aprilie 2013: Politica de „austeritate” a guvernului este criticată. În urma afacerii Cahuzac, ministrul bugetului care a recunoscut că a avut bani ascunşi de fisc în străinătate, mai mulţi miniştri au cerut guvernului schimbarea politicilor sociale şi economice. Într-un interviu acordat Le Monde, Montebourg critică „această politică de austeritate care duce la dezastru”. Răspunsul lui Ayrault a venit imediat: „Nu există decât o linie politică în guvern, nu sunt două şi nu vor fi două”.
- Iulie 2013: După energia nucleară urmează gazele de şist. În timpul unei audieri în faţa unei comisii parlamentare, ministrul redresării s-a declarat în favoarea unei exploatări „ecologice” a gazelor de şist, care ar putea fi gestionată de „o companie naţională publică”. Ieşirea a provocat o reacţie energică din partea ecologiştilor. Aflat în deplasare în România, Ayrault este încă o dată obligat să stingă focul. „Nici nu se pune problema exploatării gazelor de şist în Franţa. Guvernul are o singură politică în acest sens”, a declarat el.
