Business Internaţional

Criza din Grecia ilustrează cât de periculos este să dai bani cu împrumut „prietenilor“ din zona euro

Hans-Werner Sinn, preşedintele Institutului de cercetare economică Ifo

Hans-Werner Sinn, preşedintele Institutului de cercetare economică Ifo

Autor: CătăIina Apostoiu

30.07.2015, 00:05 1558
Într-o opinie publicată în ziarul britanic The Guardian, Hans-Werner Sinn, preşedintele Institutului de cercetare economică Ifo şi consilier al guvernului german, scrie că lecţia care ar trebui învăţată în urma crizei din Grecie este că zona euro trebuie să dezvolte proceduri de insolvenţă suverană cât mai rapid posibil pentru a evita ca alte ţări membre şi contribuabilii acestora să devină creditori prin mutualizarea datoriilor.

„Dacă guvernele naţionale din UE vor să se ajute reciproc într-o criză, acestea ar trebui să ofere ajutor umanitar. Dacă-ţi împrumuţi prietenul, acesta nu-ţi va mai fi prieten. Dacă nu se va avea în vedere această vorbă înţeleaptă, păstrarea unităţii Europei va fi un lucru imposibil“, afirmă Hans-Werner Sinn.

După luni de jocuri şi decizii la limită şi la numai o săptămână după ce grecii au respins condiţiile unui pachet de bailout de 7,5 miliarde de euro, liderii politici ai zonei euro au căzut de acord să înceapă negocierile pentru un pachet mult mai mare, de 86 miliarde de euro, aproape jumătate din PIB-ul Greciei. Din păcate, acordul relevă determinarea clară a Europei de a repune în scenă aceeaşi tragedie şi în viitor.

În ultimii cinci ani, suma uriaşă de 344 miliarde de euro a fost transferată de creditorii oficiali ca BCE şi FMI în vistieriile guvernului grec şi băncilor comerciale ale ţării. După şase luni de negocieri aproape inutile însă a apărut oboseala şi perspectiva vacanţei, astfel încât condiţiilor noului pachet de susţinere a Greciei nu li s-a mai acordat mare atenţie.

Ultimul acord a pus într-adevăr capăt, sau cel puţin a întrerupt, cea mai mare criză din zona euro de până acum.

Disputa amară din interiorul Eurogrup însă nu numai că a tensionat relaţiile dintre membrele uniunii monetare, dar a alimentat şi tensiuni în interiorul guvernelor naţionale. Ar fi timpul ca liderii europeni să reflecteze asupra a ceea ce s-a întâmplat şi de ce.

Conflictul a apărut în urma încercării de a pune politica mai presus de legile economiei.

Europa va avea parte de multe astfel de conflicte în viitor dacă va avea aceeaşi abordare faţă de problemele sale legate de datorii pe care a avut-o în cazul Greciei. Eroarea fundamentală s-a produs, în opinia lui Hans-Werner Sinn, în aprilie şi mai 2010, când creditorii oficiali, statele membre ale zonei euro, au luat locul creditorilor privaţi ai Greciei.

Acest lucru a fost propus de preşedintele de atunci al BCE, Jean-Claude Trichet, deşi în acest fel se încălca tratatul de la Maastricht. Christine Lagarde, ministrul francez de finanţe de atunci, declara: „Am încălcat toate regulile pentru că am vrut să salvăm zona euro“.

Regulile au fost într-adevăr încălcate, scrie Hans-Werner Sinn, însă rămâne de văzut dacă euro a fost salvat. Decizia a dus cu siguranţă la salvarea multor bănci comerciale, a căror expunere faţă de statul grec era substanţială în primul trimestru al anului 2010. Salvarea băncilor, însă, nu este acelaşi lucru cu salvarea euro, iar salvarea euro nu este acelaşi lucru cu salvarea proiectului european.

Decizia din 2010 a transformat o dispută comercială normală într-una între state suverane. Acest lucru a generat animozitate între popoarele Europei şi a dat apă la moară partidelor radicale de tot felul, afectând dramatic procesul de integrare europeană.

Fără colectivizarea datoriilor adusă de pachetele de salvare, Varoufakis, sau cine ar fi condus ministerul de finanţe grec, ar fi fost nevoit să declare insolvenţa şi apoi să confrunte creditorii privaţi dintr-o varietate de ţări. Guvernele acestor ţări s-ar fi simţit mai apoi obligate să salveze băncile cu probleme cu banii contribuabililor. Cu siguranţă, salvarea băncilor locale nu ar fi fost floare la ureche, dar ar fi scutit Europa de spectacolul în care guvernele statelor membre au sărit unul la gâtul celuilalt.

De fapt, pericolele pe care Europa le are acum în faţă ca urmare a colectivizării datoriilor sunt mult mai mari decât cele implicate de o simplă potenţială criză financiară, concluzionează Hans-Werner Sinn. 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO