Europa se confruntă cu o nouă criză, una a apei. În Europa de Est, unde sunt cele mai sărace economii ale Uniunii Europene, aceasta devine o criză de energie. În Germania, cea mai mare economie a continentului, pune frână relansării.
În acest peisaj sumbru, Bulgaria străluceşte. Pentru ea, criza este o oportunitate, mulţumită unor investiţii efectuate în ultimii 2-3 ani. Pare ciudată o astfel de reuşită, mai ales având în vedere că Bulgaria a fost mult timp neguvernabilă în această perioadă. Dar acolo investitorii privaţi au pus umărul la creşterea securităţii energetice. Au ajutat şi fondurile europene. Dar şi acolo sunt îngrijorări.
România riscă să rămână în curând fără electricitatea produsă de centrala nucleară de la Cernavodă deoarece cotele Dunării scad mai rapid decât s-a anticipat, iar prognozele nu sunt încurajatoare. Urmează 1-2-3 zile critice. Un reactor este oprit, urmează cel de-al doilea, dacă nu intervine vreo minune.
În Ungaria, minunea s-a produs la sfârşitul săptămânii trecute, când cotele Dunării au început să urce lent, spre surprinderea autorităţilor maghiare, ceea ce a împiedicat în ultimul moment oprirea ultimului reactor rămas activ al centralei nucleare de la Paks. Din cauza lipsei de apă pe Dunăre, unităţile 1, 2 şi 3 au fost oprite în zilele anterioare, în timp ce unitatea 2 a funcţionat la 50% din capacitate timp de 11 zile până luni. Ieri, acest reactor era dus la capacitate maximă pentru că Dunărea a continuat să crească uşor.
Paks este importantă pentru economia maghiară deoarece acoperă o treime din consumul de electricitate şi peste 40% din producţia internă. Prin continuarea producţiei la reactorul 2 se evită măsuri drastice de reducere a consumului de energie electrică. Dar chiar şi aşa, Ungaria se vede în poziţia de a fi unul dintre cei mai mari importatori de electricitate din regiune. Acolo, teama cea mai mare este de preţurile crescute ale energiei în condiţii de criză energetică regională. Şi România importă. Pentru Paks, prognozele privind cotele Dunării nu sunt încurajatoare. Miracolul s-ar putea să nu dureze prea mult, poate doar o săptămână.
Unul din centrele majore de producţie de electricitate ale Europei de Est, Slovacia, are probleme. Această ţară este, după anumite criterii, unul dintre cei mai mari producători de energie nucleară din Europa şi chiar din lume. Visează să devină un hub de export. Slovacia are două centrale nucleare, una la Mochoviece şi alta la Bohunice. La prima este programată pentru luna aceasta închiderea unui reactor pentru mentenanţă.
Este o veste tristă pentru regiune. În acelaşi timp, din cele opt turbine ale hidrocentralei de la Gabcíkovo funcţionează numai una. Cauza este nivelul scăzut al Dunării. Astfel, rezistenţa sistemului energetic slovac este pusă la încercare. Aceeaşi problemă cu Dunărea a redus la doar o fracţie din normal producţia secţiunii sârbe a hidrocentralei Porţile de Fier 1. Serbia este importator net de electricitate.
Spre nord, Polonia nu are legătură cu Dunărea, dar are probleme cu apa. Această ţară are resurse de apă regenerabile pe cap de locuitor semnificativ mai puţine decât media europeană şi se apropie de ceea ce se cheamă stres hidric. Deşi nu există o ameninţare imediată de deficit de apă potabilă la nivel naţional, unele zone se confruntă deja cu niveluri mai scăzute ale apelor subterane şi cu restricţii locale privind utilizarea apei.
Sectorul energetic este deosebit de dependent de apă pentru răcire, ceea ce înseamnă că seceta, nivelurile scăzute ale râurilor şi temperaturile ridicate ale apei pot afecta şi securitatea energetică. În aceste condiţii, principalul partid de opoziţie, PiS, care a stat mult timp la guvernare, face demersuri pentru scoaterea Poloniei din sistemul certificatelor de emisii al UE pentru ca Polonia să-şi poată păstra industria cărbunelui. Ţara este dependentă, pentru producţia de electricitate, de cărbune. Însă şi acest sector este vulnerabil la secetă. Termocentralele de la Kozienice şi Polaniec şi-au redus producţia din cauza nivelurilor scăzute ale apei din râul Vistula. Ca şi centralele nucleare, termocentralele au nevoie de apă pentru răcirea sistemelor.
Doar Bulgaria pare că poate produce energie cu tot ce are la capacitate maximă. Cele două reactoare ale centralei de la Kozlodui funcţionează fără restricţii. Un specialist a explicat ieri că dacă Dunărea scade la Kozlodui cu 10-12 cm, centrala va trebui să-şi diminueze producţia. Dacă apa scade cu 30 de cm faţă de nivelurile de ieri, centrala va trebui oprită. Însă analistul crede că primul prag de alertă nu va fi atins în următoarele două săptămâni. În aceste condiţii, Bulgaria îşi permite să exporte energie scumpă. O ajută capacitatea „imensă“ pentru o astfel de economie de stocare a electricităţii în baterii. Acestea sunt încărcate cu electricitate produsă de centralele fotovoltaice.
Astfel, energia solară ieftină şi finanţarea semnificativă din fonduri europene au transformat cel mai sărac stat membru al UE într-un lider în stocarea energiei electrice, de la care acum cumpără energie România şi Ungaria.
Puţine ţări au experimentat atâtea tulburări politice în ultimii ani precum Bulgaria. Între 2021 şi 2026, ţara a organizat nu mai puţin de opt alegeri parlamentare. O guvernare stabilă a părut aproape imposibilă mult timp, dar mulţi ar putea argumenta că acesta nu a fost cu greu factorul decisiv, scrie agenţia de presă BGNES. Bulgaria a reuşit să adopte moneda euro la 1 ianuarie 2026. Poate mai important, datorită investiţiilor în stocarea energiei are acum unul dintre cele mai stabile sisteme energetice din Uniune. De fapt, nicio altă ţară nu stochează o cotă atât de mare din producţia sa de electricitate.
Unul dintre puţinii miniştri care au rămas în funcţie suficient de mult timp pentru a-şi lăsa o amprentă tangibilă este Jecio Stankov. Acesta a preluat funcţia în ianuarie 2025 şi a inaugurat un hub de baterii de dimensiunea unei centrale electrice mici lângă Loveci în prima jumătate a anului 2026. Instalaţia de 124 de megawaţi, construită de Renault, poate stoca 496 de MW/h şi a fost pentru o vreme cea mai mare instalaţie de acest fel din UE. Stankov a descris proiectul ca fiind un „prim pas“ către construirea unei capacităţi de stocare de 10 GW/h. Acest lucru face, de asemenea, din Bulgaria o parte importantă a lanţului energetic regional şi îi consolidează influenţa în regiune.
Operatorul Sistemului de Electricitate din Bulgaria (ESO) a raportat o capacitate de stocare instalată de 3.432 de MW în sistem începând cu mai 2026. La mijlocul lunii iunie, săptămânalul de afaceri Capital a estimat cifra mai aproape de 4.800 de MW şi 14 GW/h. Cu doar doi ani mai devreme, în Bulgaria erau instalaţi doar aproximativ 200 de MW.
Ministerul energiei a anunţat planuri pentru dezvoltarea sistemelor de stocare în aprilie 2025, la scurt timp după preluarea mandatului de către Stankov. Planul era ambiţios, incluzând 82 de proiecte cu o capacitate totală de 9,7 GW/h şi o finanţare de 588 de milioane de euro din fondurile europene de redresare. Schema, numită RESTORE, a fost lansată în august 2024.
În septembrie 2024, Comisia de Reglementare a Energiei şi Apei a înăsprit regulile prin introducerea unei cerinţe de garanţii financiare pentru a limita investiţiile speculative. Acest lucru a survenit după modificările aduse Legii Energiei care au permis bateriilor să participe independent la piaţa energiei. A doua etapă a programului s-a încheiat în decembrie 2025 cu aprobarea a încă 31 de proiecte cu o capacitate totală de peste 4 GW/h.
Investitorii privaţi au investit semnificativ mai mult decât statul, finanţarea privată fiind dublă faţă de valoarea banilor publici.
Compania Naţională de Electricitate (NEK), deţinută de stat, s-a alăturat şi ea procesului. În februarie 2025, compania a anunţat că va construi sisteme de baterii cu o capacitate de aproape 300 de MW/h la cinci dintre centralele sale hidroelectrice.
