În vremuri de criză energetică, Ungaria se laudă că ocupă un loc fruntaş în Uniunea Europeană la capacitatea de stocare a gazelor naturale, iar depozitele îi sunt umplute rapid cu gaz rusesc. Polonia are deja aceste capacităţi pline, mulţumită unor manevre complicate şi costisitoare, dar nu-i impresionează pe polonezi prin rezerve decât în sens negativ.
Înainte de criză, Germania era lăudată că este unul dintre campionii mondiali, şi nu doar europeni, la capacitatea de depozitare subterană a gazelor, dar la ce bun când aceasta este controlată de duşmanul de acum Rusia?
Aceste facilităţi au intrat în centrul atenţiei deoarece planul Comisiei Europene pentru evitarea unei ierni fără încălzire şi fără electricitate presupune umplerea cât mai rapidă a depozitelor de gaze din UE. Acest lucru nu este uşor de făcut pentru că principalul furnizor, Rusia, şi-a redus livrările, iar mai multe state din UE vor să-şi diminueze dependenţa de energia rusească după izbucnirea războiului din Ucraina.
Dar ironia face ca Rusia, prin colosul Gazprom, să controleze şi o parte importantă din depozitele de gaze ale Europei. De altfel, preţurile energiei au început să o ia în sus cu mult înainte de invazia rusă din Ucraina, când Gazprom a început să-şi golească depozitele de gaze din Germania. Ziarul francez Le Monde atrăgea atenţia în aprilie, a treia lună de invazie rusească, că Gazprom deţine sau operează circa 9% din capacitatea de stocare a gazelor naturale din Europa. Procentul l-a calculat Thierry Bros, profesor la Sciences Po Paris şi expert în domeniu.
Kosma Zlotowski, europarlamentar polonez, trăgea anul trecut un semnal de alarmă, spunând că Gazprom controla atunci în Europa opt facilităţi de stocare subterană a gazelor în cinci state, ceea ce înseamnă că Rusiei îi era mai uşor să manipuleze lanţul de furnizare şi preţurile.
La începutul lunii februarie anul acesta, CE i-a răspuns acestuia explicând că din toată cantitatea de gaze depozitată atunci în UE, 5% era păstrată în depozitele Gazprom, iar compania rusească le umplea deosebit de lent.
Anul trecut, potrivit BiznesAlert.pl, Gazprom controla patru depozite de gaze din Germania şi câte unul în Austria, Olanda, Cehia şi Serbia, cu o capacitate totală de 12,3 miliarde de metri cubi.
Cea din urmă nu este ţară membră a UE. De asemenea, colosul rus deţinea şi alte spaţii de depozitare în Europa (2,3 miliarde metri cubi), dar închiriate. Baza europeană a Gazprom era însă Germania – depozitele de la Rehden, cel mai mare, de la Etzel, Jemgum şi Katarina. Acestea au o capacitate de stocare de 6,6 de miliarde de metri cubi. În toate depozitele din Germania pot fi păstrate 23 de miliarde de metri cubi de gaze, ceea ce înseamnă că Gazprom deţinea o treime din capacitatea de depozitare. Anul acesta a început cursa umplerii depozitelor de gaze din UE. Polonia este campioana, cu un grad de umplere deja de 100%.
Însă aceste rezerve nu înseamnă decât 3,5 miliarde de metri cubi de gaze, nici 15% din consum.
Între timp, guvernul Germaniei a obligat Gazprom să stocheze gaze în facilităţile sale de depozitare de pe teritoriul german şi a stabilit iniţial că depozitele trebuie să fie pline în proporţie de 80% până în octombrie. Gradul de umplere a ajuns la 75% cu două săptămâni înainte de data planificată pentru acest lucru, iar acum următorul obiectiv este umplerea la 85% din capacitate până pe 1 octombrie, scrie Bloomberg.
Datele CE arată că Germania are o capacitate de stocare a gazelor de 238 TWh. Următoarele locuri în UE, după acest criteriu, sunt ocupate de Italia (191 TWh), Olanda (145 TWh), Franţa (131,6 TWh), Austria (95 TWh) Ungaria (68 TWh, deci locul şase, nu 4, cum lăuda în presa maghiară Géza Sebestyén, expert la Mathias Corvinus Collegium), Polonia (36 TWh), Slovacia (36 TWh), Cehia (36 TWh), Spania (35 TWh), România (33 TWh) şi Letonia (22 TWh).
Şi alte ţări au depozite, dar acestea sunt mici. Aceste facilităţi sunt umplute în diferite grade, iar unele ţări depind mai puţin decât altele de gazele ruse. Doar câteva dintre ele, cum ar fi şi România, au producţie proprie. Polonia are propriul gazoduct care-i aduce combustibil din Norvegia.
Aceste lucruri înseamnă că depozitele nu sunt pentru toţi vitale pentru siguranţa energetică, dar sunt o asigurare în plus. Chiar dacă ar fi pline, facilităţile de stocare s-ar goli la unii mai repede decât la alţii din cauza consumului.
Bne Intellinews a prezentat o analiză în care se arată, presupunând un grad de umplere de 100%, că dacă s-ar începe accesarea depozitelor pe 31 octombrie, Portugalia ar rămâne fără gaze în aceste facilităţi pe 24 noiembrie. Bulgaria ar epuiza totul pe 25 noiembrie, Croaţia pe 28 noiembrie, Spania pe 2 decembrie, Polonia pe 18 ianuarie 2023, Italia pe 22 ianuarie, România pe 24 ianuarie, Olanda pe 15 februarie, Germania pe 16 februarie, Franţa pe 6 martie, Danemarca pe 12 martie, Ungaria pe 13 martie, Cehia pe 5 aprilie, Slovacia pe 26 aprilie şi Austria pe 5 mai.
