În Franţa este criză politică, în Germania haos. Pentru ambele state se anunţă probleme economice, mai mari în Germania. În ambele state ascensiunea partidelor extremiste a fost mai rapidă decât se aşteptau partidele tradiţionale. În Franţa, extremista Marine Le Pen este mai aproape ca niciodată de putere.
În Germania, sindicatele sunt pe cale să stârnească un vulcan de proteste din cauza distrugerii de locuri de muncă. Vin alegeri anticipate. Unele sondaje spun că partidul extremist AfD poate deveni a doua forţă politică. Franţa şi Germania sunt cele mai mari economii din UE. Franţa are cea mai mare putere militară din UE. Dezordinea, instabilitatea şi riscurile au devenit mai degrabă regula decât excepţia în Europa şi în jurul ei.
În parlamentul Bulgariei este haos. Bulgarii ar putea fi chemaţi la alegeri generale pentru a opta oară în ultimii patru ani şi unul dintre posibilii câştigători este preşedintele prorus Rumen Radev, după cum scrie Balkan Insight. Alegerile generale din octombrie, a şaptea rundă de vot din 2021, au adus încă un parlament profund divizat. Parlamentarii par până acum să fie incapabili să-şi aleagă un preşedinte, care potrivit legii îşi poate asuma rolul de premier interimar.
În condiţiile actuale, dacă este totuşi ales un guvern, acesta nu are nicio şansă să reziste până la capătul mandatului. În acest context cresc speculaţiile că Radev, al cărui al doilea mandat expiră în 2026, s-ar putea să profite de situaţie şi să-şi lanseze un proiect politic propriu. Radev, fost ofiţer de rang înalt în armată, nu s-a sfiit să participe la demonstraţii proruse interzise. În schimb, a refuzat să se prezinte la un summit NATO organizat la Washington. Mai jos de Bulgaria, în Grecia, un sondaj de opinie realizat în toamnă a găsit că rata de absenteism record de la alegerile europarlamentare nu este o întâmplare: cetăţenii greci se simt din ce în ce mai dezamăgiţi şi indiferenţi faţă de sistemul politic al ţării. În urmă cu câteva săptămâni mii de oameni au blocat activitatea celor mai mari două oraşe ale Greciei în semn de protest faţă de creşterea costului traiului.
La nord, în Polonia, cea mai mare economie est-europeană, alegerile parlamentare din octombrie 2023 au adus la guvernare o coaliţie proeuropeană condusă de Donald Tusk. El a mai fost premier, dar într-un guvern care a pierdut alegerile printre altele deoarece a fost perceput ca înstrăinat de popor. A fost şi preşedinte al Consiliului European timp de cinci ani. Tusk conduce acum un guvern de coaliţie pentru că alegerile din octombrie au fost câştigate la scor de fostul partid de guvernământ PiS, o formaţiune populistă şi considerată naţionalistă. Cât a condus Polonia, PiS a luptat, asemenea partidului Fidesz a premierului Ungariei Viktor Orban, pentru diluarea puterilor Comisiei Europene.
Polonia este acum o ţară profund polarizată. În mai sunt alegeri pentru preşedinte. Popularitatea actualului preşedinte, Andrzej Duda, care a făcut parte din PiS, este în creştere. Popularitatea lui Tusk scade. În Ungaria, partenera Poloniei în Grupul de la Vişegrad, alături de Cehia şi Slovacia, partidul Fidesz, profund prorus şi anti-Bruxelles, pare să fie lipit de putere pentru mult timp de-acum încolo şi a devenit un reper pentru populismul european. Între timp, economia ungară merge din recesiune în recesiune, iar progresul în dezvoltare încetineşte.
Slovacia, ca şi Ungaria, are un premier pro-rus şi critic la adresa UE mai ales în ceea ce priveşte ajutorul dat Ucrainei. Este vorba de Robert Fico. El a revenit la putere în 2023. A mai fost premier între 2006 şi 2010 şi între 2012 şi 2018. În 2018 a demisionat din cauza scandalului izbucnit după asasinarea jurnalistului Ján Kuciak. În primăvară, Fico a fost împuşcat la un miting cu cetăţenii. Analiştii au spus că acest gest reflectă polarizarea profundă a societăţii slovace. În Cehia, guvernul pro-UE are susţinere minimă în parlament. Coaliţia de guvernare şi-a pierdut în toamnă un membru prin plecarea piraţilor. În octombrie 2025 vor fi alegeri parlamentare.
Actualul guvern şi-a asumat misiunea de a aplica reforme nepopulare precum creşterea vârstei de pensionare şi întărirea disciplinei fiscale. Scena politică cehă este celebră pentru personajele neobişnuite, chiar bizare, care se perindă pe acolo.
Până recent, Cehia a avut un preşedinte care-l considera pe Vladimir Putin prietenul său. Fostul premier Andrej Babis, un oligarh, urmăreşte revenirea la putere. Babis este eurosceptic. Italia are un guvern de extremă dreapta, condus de Giorgia Meloni. Aceasta profită de valul de populism în creştere în Europa pentru a avea mai multă influenţă în UE. În evidenţă iese întărirea legăturilor cu Viktor Orban, premierul Ungariei.
În Olanda, guvernul a trecut în urmă cu trei săptămâni printr-o criză politică în urma unor remarci anti-imigranţi ale unor miniştri. Guvernul de acolo este o coaliţie de dreapta cu tendinţe extremiste. Observatorii spun că instabilitatea politică va persista în Olanda. În exteriorul UE, Ucraina are dificutăţi în războiul pornit contra ei de Rusia, Israelul luptă pe mai multe fronturi, deschiderea altuia cu Iranul fiind o posibilitate, războiul din Siria s-a reactivat, Coreea de Sud, un aliat militar al SUA, este în criză politică în timp ce Coreea de Nord se implică în războiul ucrainean de partea Rusiei.
Din Coreea de Sud ar trebui să vină cea mai mare parte din tehnica militară prin care Polonia vrea să-şi facă una dintre cele mai puternice armate europene. În Georgia, de câteva zile sunt proteste contra direcţiei spre Rusia pe care o imprimă ţării guvernul. Faptul că acesta a câştigat alegerile cu o orientare vădită către Rusia arată că nu toţi georgienii sunt de acord cu drumul spre Europa, sau cu riscurile pe care acesta le implică. Peste toate acestea domnesc incertitudinile create de venirea lui Donald Trump la Casa Albă.
