Croaţia este de două săptămâni în zona euro. Circa 60% din croaţi au vrut euro, dar, ca orice naţiune din Balcani sau Europa de Est, oamenii au prea puţină încredere în autorităţi pentru a accepta schimbarea fără emoţii sau scepticism. Cea mai mare teamă pentru consumatori sunt scumpirile. A devenit euro o povară sau o binecuvântare?
Că euro nu este bun şi că a adus scumpiri lumea a aflat de la premierul Poloniei, Mateusz Morawiecki, care a folosit exemplul Croaţiei pentru a-şi avertiza poporul să nu urmeze aceeaşi cale. El a explicat că adoptarea euro a dus la creşterea rapidă a preţurilor carburanţilor, bunurilor de consum şi serviciilor. „A alege euro când inflaţia este ridicată este ca şi cum ai pune gaz pe foc, iar acest lucru este un avertisment pentru toţi cei care vor să-i forţeze pe polonezi să intre în zona euro“, a spus Morawiecki.
Tema trecerii la euro a revenit în Europa de Est odată cu explozia inflaţiei, adoptarea monedei unice europene fiind dată ca o soluţie printre altele la instabilitatea cursului de schimb valutar în Ungaria. Forintul este predispus la deprecieri, ceea ce nu se poate spune despre zlotul polonez. Însă guvernanţii polonezi vorbesc din când în când de planuri ale unor forţe externe şi interne de a schimba guvernarea în Polonia şi de a şubrezi suveranitatea ţării.
O monedă proprie este considerată o pârghie care asigură suveranitatea, mai ales la nivel de politică monetară. O monedă proprie asigură băncii centrale spaţiu de manevră mai mare pentru crearea de avantaje competitive în vremuri de stagnare economică sau recesiune. Guvernatorul băncii centrale poloneze, Adam Glapinski, care a vorbit şi el de conspiraţii contra guvernului, a povestit, după ce Croaţia a intrat în zona euro, cât de „dăunator“ poate să fie euro. Guvernul croat a promis că prin înlocuirea kunei cu euro va întări economia, o va face mai stabilă şi va îmbunătăţi standardele de viaţă ale cetăţenilor. Cele mai mari beneficii, şi primele, le va avea cel mai probabil turismul deoarece euro va facilita plăţile turiştilor din vestul mai bogat al Europei. Iar turismul este important pentru Croaţia deoarece în vremuri normale contribuie cu 20% la PIB.
La piaţa de legume şi fructe din capitala Zagreb reacţiile sunt amestecate, scrie Euronews. „Eu sunt mulţumit de schimbare“, spune un cumpărător. „Nu este adevărat că preţurile au explodat. Poate că au crescut cu câţiva cenţi, dar asta nu se simte prea tare“, spune un altul. Alţii văd alte nuanţe. „Preţurile sunt un pic prea mari, cam aste e tot. Nu am nicio problemă să schimb kunele. Trebuie doar să ai banii“, povesteşte un bărbat. „Nu suntem mulţumiţi, noi preferăm kuna“, strigă altul. „Pentru mine, o ţară care nu are propria monedă nu este o ţară.“ Dar nimic nu poate mulţumi pe toată lumea. Un studiu realizat de Comisia Europeană a găsit că prima fază a înlocuirii kunelor cu euro a mers bine. Circa 51% din plăţile cash la magazine erau efectuate în euro pe 5 ianuarie, data intrării în zona euro fiind 1 ianuarie. Aceasta înseamnă că retailerii se descurcă, iar oamenii găsesc banii noi la bancomate.
În primele zile ale schimbării, oamenii se plângeau că magazinele, mari şi mici, rotunjesc în sus preţurile, fără ca autorităţile să se asigure că acestea nu abuzează pentru a scoate mai mulţi bani din buzunarele clienţilor.
Guvernul a trimis apoi avertismente comercianţilor. Bne IntelliNews scria pe 10 ianuarie cum croaţii au început să-şi facă cumpărăturile în statul vecin Slovenia din cauza scumpirilor provocate de trecerea la euro. Povestea începe cu Kreso Beljak, liderul Partidului Ţărănesc, de opoziţie, care recunoaşte că trece graniţa că să-şi cumpere cele trebuincioase şi să evite astfel „scumpirile ruşinoase“ provocate de euro la el în ţară.
Beljak spune că ce în Croaţia l-ar costa 100 de euro în Slovenia costă 70 de euro. Însă Slovenia nu este o ţară ieftină. Scumpiri prin rotunjiri de preţ apar, întradevăr, în ţările care adoptă euro, însă acestea se suprapun acum peste o inflaţie puternică. Pe de altă parte, Total Croatia News, un site de ştiri care tinde să fie favorabil guvernului, scrie despre cum patronul unei cafenele din Zagreb a ales să rotunjească în jos preţurile în euro.
Adică în loc de scumpirea serviciilor, el le ieftineşte. În mareea de poveşti cu creşteri de preţuri, această politică pare o foarte bună strategie de marketing. Tot Total Croatia News explică de ce unele produse sunt mai ieftine în Slovenia. Cea mai importantă diferenţă este că în Slovenia TVA este în general mai mică decât în Croaţia. Acest lucru se datorează faptului că economia slovenă este mai eficientă decât cea croată, adică este mai puternică. Un analist a explicat că economia croată nu-şi permite taxe mai mici deoarece are nevoie de venituri pentru a finanţa un sector public ineficient. De asemena, Croaţia şi-a neglijat industria procesatoare şi de aceea este nevoită să importe, iar importurile sunt de cele mai multe ori mai scumpe decât producţia internă. Acest lucru explică şi de ce Germania, unde salariile sunt mult mai mari decât în Croaţia, este în unele privinţe mai ieftină.
