Croaţia se confruntă cu un exod în creştere al cetăţenilor săi din 2013, când a aderat la Uniunea Europeană, scrie Balkan Insight.
Potrivit datelor oficiale ale Biroului croat de Statistică, 15.262 de cetăţeni croaţi au emigrat în 2013. Numărul a crescut constant, atingând 47.352 până în 2017, la o populaţie de 4,3 milioane de persoane.
Un studiu publicat recent de banca centrală a ţării însă sugerează că cifrele oficiale subestimează semnificativ exodul. Potrivit studiului respectiv, un număr estimat de 230.000 de oameni au părăsit Croaţia îndreptându-se către cele 11 ţări UE „de bază“ din vestul Europei în perioada 2013-2016. Cea mai populară destinaţie este Germania. Irlanda se situează pe locul al doilea.
Din interviuri cu expaţi croaţi care s-au întors în ţară pentru sărbătorile de iarnă reiese că nu toţi au plecat pur şi simplu din motive economice, factorii sociali jucând de asemenea un rol semnificativ, de la dezamăgirea privind nivelul corupţiei la o percepţie că un viitor mai bun nu poate fi găsit decât altundeva.
Consecinţele emigraţiei în masă, dublate de rata în scădere a natalităţii, sunt vizibile cu fiecare nou an şcolar. În acest an, şase şcoli primare s-au închis din cauza lipsei de elevi, în timp ce 117 nu au avut niciun elev nou.
Acesta este un fenomen relativ nou pentru Croaţia. În timp ce în trecut un singur membru al unei familii mergea la lucru temporar în UE, trimiţând bani acasă pentru a-şi susţine rudele, acum familii întregi îşi fac bagajele şi pleacă.
„În general, populaţia tânără, activă economic pleacă peste graniţe“, arată Kresimir Ivanda de la Facultatea de Economie din Zagreb. Ivanda spune că principalele motive sunt salariile scăzute, lipsa de oportunităţi de angajare în poziţii de calitate şi condiţiile precare de muncă.
Însă, „pe lângă motivele economice, există şi motive de ordin social: o percepţie negativă a viitorului din Croaţia, clientelismul şi corupţia larg răspândite, un sentiment că este imposibil să-şi realizezi obiectivele şi dorinţele în Croaţia“, adaugă Ivanda.
Tinerii din Croaţia, comparativ cu cei din alte părţi ale UE, au „şanse“ mai mari să considere că „legăturile“ şi norocul contează mai mult când vine vorba de reuşită decât cunoştinţele şi pregătirea.
