James Mills, un fermier englez, a petrecut mult timp gândindu-se la găinaţul de pasăre în ultima vreme. După ce războiul din Iran a perturbat aprovizionarea cu îngrăşăminte convenţionale, acesta a început să caute înlocuitori pentru culturile sale. Astfel, a ajuns la coteţele de păsări ale unui prieten al unei rude. Găinaţul de acolo este brusc la mare căutare, cu o listă lungă de cumpărători. „Toată lumea procedează la fel, caută alternative“, arată Mills. Fermierii din întreaga lume sunt sub presiune, notează Bloomberg. Aproximativ o treime din ureea comercializată provine din regiunea Golfului. Cu Strâmtoarea Ormuz practic închisă, preţurile au atins maxime pe mai mulţi ani. Astfel, fermierii sunt nevoiţi să improvizeze înaintea sezonului plantărilor de toamnă, riscând în caz contrar randamente mai mici, scăderi ale profiturilor şi perturbări ale aprovizionării cu alimente la nivel global. Unii apelează la soluţii vechi ca bălegarul. Alţii experimentează cu tehnologii mai noi, care variază de la inputuri bazate pe deşeuri la produse microbiene menite să impulsioneze creşterea plantelor şi să reducă dependenţa de îngrăşăminte chimice.
„Situaţia de război este din păcate un lucru bun pentru noi“, arată Francois Gerard de la startup-ul francez Toopi Organics, care transformă urina umană colectată din şcoli şi festivaluri în hrană pentru bacterii care ajută plantele să crească. De la sfârşitul lunii februarie, vânzările au crescut cu aproximativ un sfert.
Banca Mondială se aşteaptă ca preţurile îngrăşămintelor să crească cu aproape o treime în 2026, împingând accesibilitatea acestora la cel mai slab nivel din 2022.
Criza dă un impuls nou produselor care nu au ajuns să fie adoptate pe scară largă pentru că fermierii le-au considerat mai puţin fiabile decât îngrăşămintele sintetice.
Cererea de biofertilizatori şi biostimulanţi este de asemenea în creştere. Adoptarea acestora a fost în mod tradiţional limitată de costuri şi performanţe inconsistente, însă companiile spun că fermierii sunt acum mai dispuşi să experimenteze.
Deocamdată, întrebarea este dacă cererea pentru astfel de alternative va dura. Şocuri anterioare la nivelul lanţurilor de aprovizionare au evidenţiat dependenţa lumii de îngrăşăminte, dar nu au slăbit-o.
Produse în mare măsură din gaze naturale, îngrăşămintele sintetice pe bază de azot stau la baza producţiei globale de alimente de decenii, fiind dificil de înlocuit la scară mare, în pofida costurilor lor legate de mediu.
