Business Internaţional

Cu gaze din Rusia, Azerbaidjan, Iran şi din producţia proprie în creştere accelerată, Turcia îşi pregăteşte terenul pentru un rol principal în siguranţa energetică a Europei

În prezent, producţia internă de gaze a Turciei poate acoperi consumul a trei milioane de gospodării, însă aceasta creşte în fiecare zi şi până în 2028 va ajunge suficientă pentru 20 de milioane de gospodării, potrivit guvernului turc.

În prezent, producţia internă de gaze a Turciei poate acoperi consumul a trei milioane de gospodării, însă aceasta creşte în fiecare zi şi până în 2028 va ajunge suficientă pentru 20 de milioane de gospodării, potrivit guvernului turc.

Autor: Bogdan Cojocaru

15.01.2025, 21:58 42537

Pe Bursa internaţională de zvonuri din Rusia au venit în ultimele zile două veşti credibile. Una este că Gazprom, monopolul rus al expor­turilor de gaze naturale şi până la invazia din Ucraina principalul furnizor al UE, intenţionează să-şi reducă cu 40% personalul de la sediul din Sankt Petersburg.

A doua este că angajaţii care s-au ocupat de gazoductele ruseşti Nord Stream şi TurkStream au plecat din UE şi mulţi dintre ei au fost duşi în Turcia, unde li se cere să înveţe turca. Zvo­nurile au apărut în presa rusă şi au reverberat în cea internaţională şi sunt credibile dacă sunt privite prin prisma unor tendinţe evidente.

De când Rusia a invadat Ucraina, Gazprom a pierdut masiv din cota de piaţă europeană în favoarea Norvegiei şi SUA, iar afacerile îi sunt afec­ta­te şi mai mult de decizia Kie­vului de a nu mai permite de anul acesta livrarea de gaze ruseşti către UE prin conductele care trec pe teritoriul ucrainean.

În aceste condiţii, Gaz­prom a raportat pier­deri financiare pen­tru 2023, acestea cel mai proba­bil crescând anul acesta. În pre­zent, sin­gura rută pe unde gazele ruseşti ajung prin conducte pe piaţa europeană este prin sud, prin Turcia şi Balcani. Are, în aceste condiţii, sens ca Gaz­prom să se concentreze pe Turcia, unde ar vrea să-şi creeze un hub al gazelor. Aceasta în­seamnă că Rusia nu renunţă la Europa ca piaţă pentru gazele sale exportate prin conducte, pentru care încă mai are clienţi ca Ungaria, Serbia şi Grecia.

Însă gazele ruseşti expediate pe ruta sudică spre aceste ţări ajung mai întâi în Turcia. Aceas­tă ţară şi-a dezvoltat în ultimii ani în timp record propria producţie de gaze, mulţumită com­bus­tibilului descoperit în Marea Neagră. Luna aceas­ta, ministerul energiei a a­nunţat că guvernul intenţio­nea­ză ca până în 2028 să facă Turcia autosuficientă în ceea ce priveşte gazele destinate gospodăriilor.

Astfel, peste câţiva ani această ţară, aflată şi pe ruta către Europa a gazelor expor­tate de Azerbaidjan, va putea jongla cu energia pe care o produce şi importă. În prezent, pro­ducţia in­ternă de gaze poate acoperi consumul a trei mi­lioane de gospodării, însă aceasta creş­te în fie­care zi şi până în 2028 va ajunge sufi­cien­tă pen­tru 20 de milioane de gospodării, potri­vit presei turceşti. „Scopul nostru este să facem Turcia inde­pendentă energetic sub conducerea pre­şedin­telui Erdogan“, a declarat ministrul energiei Alparslan Bayraktar.

Turcia produce şi petrol, în provincia Sirnak de la graniţa cu Siria şi Irak, cândva greu de stăpânit pentru guvernul de la Ankara din cauza forţelor care militau pentru indepen­denţa kurzilor. Partidul Muncitorilor din Kur­distan, activ acolo, este considerat de Turcia şi mai multe state europene o organizaţie tero­ristă. Însă în ultimii ani puterea PKK s-a redus, nu în ultimul rând datorită incursiunilor mili­tare ale armatei turce în Siria şi Irak.

Alungarea de la putere a lui Bashar al-Assad de către armatele rebele în Siria aduce pentru Turcia o altă oportunitate energetică eviden­ţiată de declaraţii ale ministrului Bayraktar. El a spus recent că Qatar ar putea exporta gaze în Europa printr-un gazoduct care ar trece prin Siria şi Turcia. Ideea construirii unei conducte de gaze între Qatar şi Turcia a fost propusă în 2009, însă Ankara spune că proiectul a fost respins de fos­tul regim sirian. Autorităţile qatareze au etiche­tat ideea reînviată de Bayraktar drept speculaţii. Qatar exportă gaze în UE, dar cu vaporul-cis­ternă sub formă de gaze naturale lichefiate, mult mai ieftine, datorită dezvoltării tehnologiei, de­cât atunci când a fost propusă construirea unui gazoduct care să lege această ţară de Turcia.

Gazele qatareze ar fi doar un detaliu din planul din ce în ce mai evident al Ankarei din a face din Turcia un hub de energie pentru Europa. Într-un interviu pentru ziarul japonez Nikkei Asia, ministrul Bayraktar a explicat că Turcia este pregătită să joace un rol mai mare în creşterea siguranţei energetice a Europei, mai ales prin furnizarea de gaze naturale, după oprirea fluxului de gaze ruseşti prin Ucraina.

Oficialul a sugerat că „prin voinţă politică şi angajament“ din partea naţiunilor europene şi cu investiţii adiţionale în interconectori, Turcia îşi poate majora exporturile de gaze către Europa Centrală şi de Est cu până la 10 miliarde m3 anual folosindu-se de ruta balcanică.

Gazoductul TurkStream a fost pus în funcţiune în 2020. Printr-un alt gazoduct care trece pe teritorul său, Turcia primeşte şi exportă gaze azere. Turcia importă gaze şi din Iran şi şi-a dezvoltat facilităţile de stocare şi regazificare a GNL. Oficialităţile azere au anunţată că exporturile de gaze către Europa au crescut cu aproape 6% anul trecut, a circa 13 miliarde m3. În Turcia s-au dus 10 miliarde de m3. Specialiştii spun că de aceste exporturi depinde enorm creşterea economiei azere.

Turcia a demonstrat recent ce rol poate avea la siguranţa aprovizionării cu gaze a UE atunci când în urmă cu câteva zile fluxul de gaze azere s-a întrerupt din cauza unor probleme tehnice în Azerbaidjan. Bulgaria a apelat imediat la furnizorul turc Botas pentru înlocuirea combustibilului azer. O astfel de situaţie trezeşte îngrijorări în Grecia, un stat în ale cărui importuri de gaze cele ruseşti au avut anul trecut o pondere de 57% şi care nu este în relaţii bune cu Turcia.

Grecia îşi dezvoltă o industrie a GNL şi încearcă să exploateze resursele din Mediterana. Însă aceste din urmă eforturi îşi sunt blocate de Ankara. Prin producţia de energie proprie, diminuarea importurilor şi creşterea exporturilor, Turcia va putea păstra valuta în ţară, reducând una din problemele majore ale economiei. Importurile de energie sunt una din cauzele instabilităţii lirei turceşti. La producţia de energie va ajuta enorm punerea în funcţiune a prime centrale nucleare a Turciei. Primul reactor, adus din Rusia, ar trebui să devină operaţional parţial anul acesta.

 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

Urmează ZF Power Summit 2025