Business Internaţional

Cu nostalgia vechiului imperiu, unii britanici îşi varsă frustrările şi neîmplinirile pe Uniunea Europeană

Cu nostalgia vechiului imperiu, unii britanici îşi...

Autor: Dan Grigore Ivan

26.04.2016, 20:31 1602

Linda Colley, profesor de istorie la Princeton University, atrage atenţia, într-un articol din cotidianul britanic Financial Times, că miza Brexit-ului nu este alimentată neapărat de dezbaterea privind suveranitatea şi supranaţionalismul, ci de o nostalgie faţă de Imperiul Britanic şi influenţa lui în istoria lumii.

Toată campania nu este definită de o bătălie în argumente economice sau fundamentate pe un soclu logic, ci este un amalgam de idei şi sloganuri ce plutesc într-un cadru global plictisit care se pare că nu înţelege încărcătura şi miza politică ce se joacă astăzi în arena lumii.

Pe fondul acestui peisaj, se încearcă şi se propun cât mai multe variante sau inginerii politice care să plaseze Marea Britanie în centrul unei noi construcţii globale.

Seducerea publicului din Anglia, cu asemenea tertipuri ce fac apel la trecutul glorios al marelui Imperiu Britanic, nu va ajuta decât grupurile ce urmăresc destabilizarea cadrului stabilităţii europene şi mondiale.

Specularea rezervorului de frustrări al celor ce se simt nedreptăţiţi sau incorect răsplătiţi pentru activitatea lor în societate actuală nu este o manieră nouă de abordare din partea grupurilor ce încearcă să deseneze o nouă ordine a raporturilor socio-economice.

În partidul conservator adie un vânt care sugerează o nouă uniune sau alianţă în jurul valorilor şi identităţilor anglofone, idee impulsionată şi de specularea unor construcţii geopolitice ce au ca principal adeziv  limba engleză.

Conform acestor teorii, ţări precum Statele Unite, Anglia, Australia, Noua Zeelandă sau Canada ar putea să devină, în eventualitatea ieşirii Marii Britanii din UE, un substitut al unui nou pol de putere în angrenajul global.

Ideea nu este nouă deloc. Secolul al 19 lea şi începutul secolului 20 fiind marcate de abundenţa unor asemenea teorii derivate din filonul mesianic al unui popor sau al altuia.

Cu toate acestea,  după 1945, lumea însă s-a schimbat atât de mult încât vechile idei şi-au pierdut obiectul. Imperiul Britanic a trecut printr-un proces de modelare în funcţie de ultimile imperative şi coordonate ale unei lumi ce căuta un grad de integrare economică mai mare.

Din acest curent încearcă şi riscă să câştige partidele extremiste, viscerale împotriva valorilor civilizaţiei occidentale, raliindu-se la orice formulă ce înseamnă scăderea influenţei Uniunii Europene.

Românii au simţit pe pielea şi pe mândria lor ce înseamnă rasismul, ce înseamnă răutatea şi încercarea de a discredita bazându-te pe un buletin sau un paşaport care diferă de al majorităţii.

Nigel Farage, liderul Ukip, este cel care a declarat că nu ar dori să aibă vecini români.

 

Majoritatea susţinătorilor partidului Ukip, pledant pentru ieşirea Angliei din Uniunea Europeană, este formată din persoane de peste 50 de ani şi fără studii universitare.

De altfel, portretul robot al votantului partidelor extremiste din întreaga lume seamănă izbitor de mult.

În ciuda celor enunţate de aceşti prooroci ai anti-globalismului, aceia ce speră din nou la o lume arhaică şi dominată de concurenţa violentă şi agresivă din deceniile trecute, tocmai acest aspect al uniformizărilor ce sfidează graniţele geografice sau politice subliniază şi mai tare nivelul tot mai mare de globalizare, de interconectare şi de contagiune al trend-urilor sociale.

Marile ţări trec printr-o perioadă în care relaţiile comerciale se amestecă, nemaifiind dominant un singur vector decizional, cum era pe vremea coloniilor americane, când Imperiul Britanic impunea o anumită conduită fiscală, militară sau diplomatică.

Dinamica susţinerii şi încrederii în soluţiile paneuropene s-a mai modificat chiar în interiorul Regatului Unit.

Deşi în 1975, anul în care Marea Britanie a votat pentru aderarea la Uniunea Europeană, scoţienii erau majoritari anti-UE, astăzi se pare că lucrurile s-au schimbat, locuitorii din Scoţia devenind unii dintre cei mai proeuropeni cetăţeni ai bătrânului continent.

Britanicii însă trebuie să fie conştienţi de faptul că acţionând la nivelul şi prin intermediul Uniunii Europene, valori intrinseci ale liberalismului şi ale administrării cetaţii prin filtre democratice, idei care s-au născut pe malurile Tamisei,  şi care au schimbat lumea în mai bine, vor putea să fie integrate în mai multe părţi ale lumii într-o manieră mai sigură şi predictiblă, aducând un grad de prosperitate mai mare pentru întreaga lumea.

Revenirea la criterii naţionaliste, etnice sau lingivistice în matricea puterii ar însemna trădarea promisiunilor ce au fost făcute sub impresia imaginilor morţilor şi ruinelor cauzate de cel de-al Doilea Război Mondial. Acele imagini pot oricând să revină daca permitem proliferarea conductelor prin care circulă discursurile ce îndeamnă la ura celui care vorbeşte altă limbă, este de o altă confesiune sau trăieşte după o anumită graniţă.

Într-o lume în care ameniţările de orice tip scurtcircuitează circuitul graniţelor clasice, revenirea la referinţele naţionaliste s-ar putea să arunge lumea cu mulţi ani în spate.

Lumea nu îşi permite în momentul de faţă redesenarea matricii de putere pe plan global. Un asemenea proces ar îngreuna, ar întârzia şi chiar ar ameninţa progresele înregistrate până acum.

O decuplare de la procesul european al britanicilor ar putea ameninţa întregul vis european şi ar putea eroda pentru totdeauna dezideratul unei lumi mai sigure şi mai prospere.

Dacă lume se va sparge în blocuri anglofone, francofone sau germanofone, riscul unei noi conflagraţii la nivel mondial ar creşte la cel mai înalt nivel de după încheierea Războiului Rece.

Cultura şi influenţa europeană are nevoie de un efort conjugat al sutelor de milioane de oameni ce traiesc pe bătrânul continent.

Lupta ce se dă în momentele acestea este, probabil, cea care va modela lumea în următorii mulţi ani. Fie ne vom îndrepta către o perioadă de pace şi marcată de o lume din ce în ce mai cosmopolită, în care domină legile obiectivităţii şi ale bunei interacţiuni între indivizi, fie vom fi conduşi către un sistem care înregimentează şi încapsulează individul în slujba unor interese ale unei găşti politice ce îl supune unui destin transpersonal, războiul şi foametea ce vor urma fiindu-i vândute drept preţul pe care îl plăteşte pentru învingerea unor duşmani inexistenţi.

Integrarea şi armonizarea unor interese şi instincte sub o formă supranaţională este un obiectiv primordial pentru bunăstarea, liniştea şi pacea lumii, iar structura şi anatomia Uniunii Europene de astăzi reprezintă cea mai bună interfaţă prin care se poate realiza şi coordona un asemenea deziderat.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO