Observaţia că zona euro nu este sustenabilă nu duce neapărat la o predicţie că aceasta va dispărea. Cu toate acestea, sunt câteva evenimente care măresc şansele ca acest lucru să se întâmple, scrie Financial Times.
Bugetul Germaniei anunţat săptămâna trecută este unul dintre aceste evenimente. Olaf Scholz, noul ministru al Finanţelor din Germania, a propus un buget cu următoarele caracteristici: o tăiere nominală a investiţiilor, o reducere a cheltuielilor din PIB pentru apărare şi o contribuţie mai mică pentru bugetul Uniunii Europene, faţă de contribuţia iniţială pe care el însuşi a propus-o.
Totuşi, bugetul îndeplineşte două obiective: va asigura excedent bugetar pentru perioada 2019-2022, iar în 2019 datoria Germaniei ca procentaj din PIB va fi sub 60%, limită setată de tratatul UE de la Maastricht.
Ambiţia lui Scholz este de a mări bugetul astfel încât să ajungă la un excedent de 1% din PIB sau mai mult. Acest lucru ar permite Germaniei să şteargă toate datoriile publice, în timp. În acel moment, Germania ar ajunge la un ordoliberalism utopic: ar deveni ca România lui Nicolae Ceauşescu care a avut un excedent bugetar de 9 mld. dolari, în anul fatal soţilor Ceauşescu, 1989.
Pe lângă consecinţele negative pentru Germania, acest buget ar mări instabilitatea deja instalată în zona euro. Conform unui reportaj al celor de la Der Spiegel, forţele aeriene ale ţării au probleme din cauza lipsei investiţiilor.
Cancelarul Angela Merkel, care susţine acest buget, a fost mai puţin sinceră când a venit vorba de angajamentul pe care şi l-a luat faţă de NATO de a contribui cu două procente din PIB pentru apărare.
Este o rezolvare destul de simplă la această aproblemă: cu un deficit bugetar moderat de 2%, astfel încât să fie posibile investiţii în restructurarea capacitîţilor militare ale ţării şi în infrastructură şi încurajarea proiectelor din domeniul IT.
Aceste lucrui ar putea să o ajute pe Merkel să dea replica acuzaţiilor lui Donald Trump, care zice că Germania nu are o amprentă destul de puternică în NATO. Ar face Germania şi UE mai puţin vulnerabile la tarifele vamale ale lui Trump şi ar asigura sustenabilitate dezvoltării Germaniei pe termen lung.
Nemţii au făcut o alegere şi vor primi ce au votat. Însă vor fi afectate milioane de persoane care nu au votat pentru aceasta deoarece bugetul acesta va stabili direcţia pentru întreaga zonă euro. Italia, de exemplu, are nevoie urgentă de investiţii publice şi nu ar putea susţine această direcţie.
Franţa lui Macron este într-o poziţie mai bună, dar nu destul de bună pentru a urma direcţia Germaniei.
Există o posibilă explicaţie pentru o asemenea politică: să scapi de datoria publică este un mod de a încheia discuţiile despre distribuirea riscurilor în zona euro. Dar copiind strategia economică lui Ceauşescu pare a fi mai degrabă un lucru extrem.
