Un raport CIA din urmă cu patru decenii îl avertiza pe preşedintele american Reagan că gazoductul dintre Siberia şi Germania reprezintă o ameninţare directă pentru viitorul Europei de Vest, creând „repercusiuni serioase“ de pe urma unei dependenţe periculoase de combustibilii ruseşti, scrie The New York Times.
Gazoductul, subiectul unei lupte aprinse în timpul administraţiei Reagan, a marcat începutul amplei dependenţe a Europei de gazele ruseşti. Achiziţiile de gaze ruseşti de către Europa ajută acum la finanţarea maşinăriei de război a lui Putin.
În 1982, Reagan a impus sancţiuni în încercarea de a bloca gazoductul, o iniţiativă sovietică majoră menită să transporte volume uriaşe de combustibil către aliaţii majori ai Americii din Europa. Preşedintele s-a lovit însă rapid de o opoziţie fermă, nu numai din partea Kremlinului şi a ţărilor europene avide de o sursă ieftină de gaze, ci şi a unui puternic lobby mai apropiat de casă: companiile de petrol şi gaze care urmau să profite de pe urma accesului la uriaşele rezerve de gaze ale Rusiei.
Într-o amplă campanie desfăşurată în paginile de opinie ale ziarelor, la nivelul comitetelor din Congres şi printr-un apel direct la Casa Albă, executivii din industrie şi lobbyiştii au respins sancţiunile.
Acum, după aproape o jumătate de secol, eforturile respective arată cum unele dintre cele mai mari companii de petrol şi gaze din lume au jucat un rol critic în deschiderea rezervelor Rusiei opunându-se sancţiunilor şi susţinând interesele de business în detrimentul securităţii naţionale, drepturilor omului sau problemelor de mediu.
Astăzi, dependenţa Europei de gazele ruseşti plasează ţările europene într-o situaţie compromisă, acestea continuând să cumpere energie rusească, transferând astfel sume enorme către Moscova şi finanţând invazia rusească pe care o denunţă.
Efortul eşuat al lui Reagan de a bloca gazoductul a pus de asemenea bazele unei creşteri uriaşe a volume-lor de gaze naturale, zădărnicind acum încercările Europei de soluţionare a problemei schimbărilor climatice.
Reagan a renunţat la sancţiuni, iar gazoductul din Siberia până în vestul Germaniei a fost inaugurat doi ani mai târziu. Lobby-ul companiilor de petrol şi gaze continuă însă.
În 2014, când administraţia Obama a impus sancţiuni împotriva Rusiei după anexarea Crimeei, Exxon s-a opus măsurilor.
Pe măsură ce Rusia acumula trupe la graniţa ucraineană în acest an, American Petroleum Institute, puternicul grup al industriei, a făcut lobby împotriva unor sancţiuni mai dure. După invadarea Ucrainei de către Rusia, Shell, BP şi Exxon au anunţat suspendarea operaţiunilor din Rusia.
Casey Norton, purtător de cuvânt al Exxon, a declarat că firma nici nu susţine, nici nu respinge sancţiunile, dar că a comunicat cu guvernul american pentru a-i „oferi informaţii privitoare la posibilele impacturi asupra pieţelor de energie şi investiţiilor“.
John Murphy, senior vicepreşedinte pentru politică internaţională în cadrul Camerei de Comerţ a SUA, spune că organizaţia sa consideră că sancţiunile au mari şanse de a eşua dacă sunt unilaterale.
Temerile exprimate în timpul administraţiei Reagan s-au adeverit. Înainte de atacul Rusiei asupra Ucrainei, Germania îşi importa 55% din gaze din Rusia, complicând reacţia Europei faţă de agresiunea Rusiei.
Pentru Ucraina, consecinţele sunt devastatoare.
