Peste 12.000 de morţi, conform unor surse din Iran, poate chiar mai mulţi, poate mai puţini, poate până în 5.000, conform altor surse. Este dificil de ştiut cu exactitate cu câtă ferocitate autorităţile din Iran încearcă să înăbuşe revoluţia în desfăşurare acolo deoarece prea puţine informaţii pot ieşi din ţară. Iar acest lucru se datorează faptului că guvernul a tăiat accesul populaţiei la internetul global.
Filme cu zeci, poate sute de victime întinse pe asfalt în faţa morgilor sau pe holurile spitalelor încă răzbat din spatele cortinei de fier digitale. Răzbat şi mesaje, semn că blackoutul nu este total. Nu este aşa cum şi-a dorit regimul ayatolahului Ali Khamenei. Totuşi, tăierea accesului la internet pentru iranieni uimeşte în vest prin precizie. Este ceva cu mult peste ce s-a întâmplat în 2019, de asemenea un an cu proteste populare înăbuşite violent, cu mii de victime.
Atunci, ceea ce guvernul a denumit Reţeaua Naţională de Informaţii – internetul izolat de restul lumii, presupus sigur, aprobat de Consiliul Suprem al Spaţiului Cibernetic şi în care au fost investite miliarde de dolari în zece ani – şi-a arătat limitele. Protestatarii reuşeau să se organizeze pe… internet, pe sub nasul paznicilor digitali. O versiune rudimentară a internetului păzit de „Marele Zid de Foc“ chinezesc, internetul naţional iranian avea un scop simplu, de a permite guvernului să taie legăturile iranianului de rând cu lumea şi poate cu vecinul, cu rudele şi cu oricine ar comunica online, lăsând în acelaşi timp economia şi guvernul republicii islamice să continue să funcţioneze între graniţele închise, scrie Financial Times.
Protestatarii din noiembrie 2019 s-au putut organiza comunicând pe o fereastră de chat a unui joc video aprobat de regim. Atunci a devenit clar că la următoarele proteste tot ce înseamnă comunicaţii digitale va trebui închis. Exact acest lucru l-a făcut Iranul de această dată. Este unul dintre cele mai ermetice şi sofisticate blackouturi din istorie, spun experţii în represiune digitală. Astfel, regimul iranian poate să ascundă în spatele cortinei digitale adevărata amploare a revoluţiei – protestele şi răspunsul autorităţilor. Atât de ermetică a fost închiderea sistemului încât chiar şi persoane din interiorul regimului, cărora li s-au oferit aşa-numitele cartele SIM „albe“, care în trecut permiteau acces nelimitat, s-au trezit deconectate de la internet, au declarat doi cercetători în domeniul securităţii cibernetice. Persoanele cu aceste privilegii au putut să le folosească în timpul blackoutului care a însoţit războiul de 12 zile dintre Iran şi Israel din 2025, când internetul iranian a continuat să funcţioneze.
Cu întreruperea accesului la internet al populaţiei experimentează şi Rusia de când a pornit război contra Ucrainei. Rusia este unul din aliaţii Iranului. Blackouturile, care vizează internetul mobil, sunt justificate de către autorităţile ruseşti prin nevoia de a apăra ţara contra atacurilor cu drone ucrainene. Însă întreruperile afectează zone aflate departe de front. Doar servicii specifice, aprobate de guvern, rămân accesibile. Restricţiile au început în vara anului trecut şi s-au rezumat, spre exemplu în Rostov pe Don, iniţial la centrul oraşului. Treptat, au cuprins tot oraşul şi toată regiunea şi s-au prelungit în timp. Oamenii au raportat probleme şi cu convorbirile telefonice. Rezultatul este că multe magazine din regiunile afectate nu mai acceptă plata cu cardul.
Iar unele servicii, cum ar fi taxiurile, au devenit un lux. Guvernul are o serie de aplicaţii şi servicii de internet pe care le permite. Un exemplu este reţeaua socială VKontakte, folosită pentru comunicare. Taxiurile pot fi chemate prin aplicaţia Yandex.Taxi. Analiştii spun că astfel Moscova duce în paralel cu invazia din Ucraina un alt război, în propria ţară, contra libertăţii internetului. Scopul este controlul informaţiei online şi controlul oamenilor. Aici se încadrează eforturile autorităţilor de a bloca convorbirile prin Telegram şi schimbul de mesaje prin WhatsApp.
Rusia are, în schimb, o aplicaţie naţională de mesagerie digitală numită Max, controlată de guvern.
În Iran, se pare că blocada digitală a guvernului este spartă din când în când cu receptoare Starlink aduse prin contrabandă din Kurdistanul irakian şi Armenia. Utilizatorii au profitat de o scutire din 2022 de la sancţiunile impuse în epoca Biden pentru companiile americane de tehnologie, care au putut oferi instrumente de comunicare în Iran.
La acea vreme, Elon Musk a activat accesul ţării la constelaţia de sateliţi Starlink a SpaceX. Specialişti, mulţi dintre ei emigranţi sau autoexilaţi din sectorul antreprenorial de securitate cibernetică şi telecomunicaţii din Iran, au construit sau personalizat software pentru a sparge blocajele guvernului. Un serviciu de mesagerie, descris pentru FT de către un utilizator activ, se bazează pe infrastructura de internet minimalistă pe care regimul a permis-o să rămână funcţională, transformând o mică reţea de e-mail aprobată de guvern într-un mijloc de comunicare cu lumea exterioară.
Un serviciu de browser de bază, doar text, poate, de asemenea, să evite blocajele. La începutul internetului, în anii 1990, singura legătură digitală a Iranului cu lumea exterioară era un mic laborator de fizică a particulelor numit Institutul de Cercetare în ştiinţe Fundamentale.
De atunci, republica islamică a permis o singură legătură suplimentară către internetul global, Compania de Infrastructură de Telecomunicaţii, au declarat cercetătorii de la Project Ainita, care au studiat controlul multistratificat al Iranului asupra fluxului de informaţii. Acest lucru a făcut relativ simplă pentru regim întreruperea accesului la lumea exterioară, în comparaţie cu alte ţări cu populaţie mare care au zeci sau sute de puncte de acces. Analiza Project Ainita asupra blackout-ului iranian a arătat că acesta pare să se fi produs „din panică“. În graba sa, guvernul iranian pare să fi scos din funcţiune şi Reţeaua Naţională de Informaţii, cel puţin iniţial.
„Practic, au decapitat totul: băncile au fost offline, bancomatele au încetat să funcţioneze, telefoanele şi chiar site-urile de ştiri guvernamentale au fost offline“, a spus unul din cercetători. Întreruperea bruscă a oferit guvernului oportunitatea ca prin reconectarea unor părţi ale NIN să păstreze controlul asupra ştirilor şi să restabilească funcţionalitatea unor părţi ale economiei. Serviciile bancare au fost în mare parte restabilite, deşi cu restricţii privind suma de numerar pe care o pot retrage persoanele fizice. Benzinăriile procesează plăţi, iar unele servicii guvernamentale sunt funcţionale, în timp ce ţara este aproape în totalitate izolată digital.
Au rămas breşele create de Starlink. Dispozitivele au fost aduse în Iran iniţial pentru activişti pentru drepturile omului, jurnalişti şi reţele de televiziune prin satelit. Apoi a apărut o piaţă neagră pentru aceste aparate, câteva mii fiind introduse ilegal în ţară pentru ca iranienii obişnuiţi să se uite la Netflix, să posteze pe Instagram şi să tranzacţioneze criptomonede.
Acest lucru a oferit ţării o reţea mică, dar robustă, de legături Starlink care permite partajarea de videoclipuri şi informaţii sensibile în străinătate atunci când regimul a închis internetul. SpaceX pare să fi făcut accesul Starlink în Iran gratuit, utilizatorii putând să se conecteze fără a plăti o taxă de abonament. Însă în ultimele zile grupurile care au folosit Starlink pentru a sfida blackoutul au raportat întreruperi.
Acestea ar putea fi rezultatul unui război electronic de nivel militar, un efort costisitor şi limitat geografic, care ar implica bruiajul prin forţă brută al frecvenţelor utilizate de sateliţii SpaceX. Televiziunea de stat iraniană a prezentat marţi peste 1.000 de dispozitive electronice, precum telefoane mobile şi amplificatoare de semnal, confiscate de ministerul informaţiilor, afirmând că acestea au fost introduse ilegal în ţară pentru a fi folosite în scopuri de spionaj.
