Business Internaţional

Cum a reusit Kerviel sa evite sistemul de control al SocGen, in incercarea de a dovedi ca se poate numara printre traderii de elita ai bancii

18.02.2008, 22:19 15

"In mod normal venea aici pentru a consuma o bere si nu incerca sa iasa cu nimic in evidenta", spune chelnerul. "N-as fi putut sa ma gandesc niciodata ca prin mana lui treceau atat de multi bani. Pur si simplu, parea un om normal", a adaugat acesta.
De fapt, majoritatea celor care il cunosc vorbesc in aceeasi maniera despre el: un om modest si, de cele mai multe ori, singuratic. "Era un om obisnuit. Nu avea nimic special, dar nici nu exista vreun element care sa indice ca ceva era in neregula", spune Jean-Pierre Le Gall, consilier local in Pont L'Abbe, orasul natal al traderului.
Dar in ciuda caracteristicilor afisate, Kerviel - fiul unei coafeze si al unui fierar - incerca sa demonstreze ca poate fi considerat egalul membrilor elitei pariziene, care dominau functiile de executivi din cadrul SocGen. De aceea, timp de doi ani a operat o schema secreta si complexa, pariind sume imense pe indicii bursieri europeni si evitand controalele efectuate de catre managerii de risc ai bancii.
Tranzactiile neautorizate, dar profitabile, efectuate de Kerviel au inceput in 2005. Pana in decembrie 2007 profitabilitatea tranzactiilor sale ajunsese la un nivel semnificativ. La sfarsitul anului trecut, operatiunile efectuate de traderul SocGen aveau un profit de 1,4 mld. euro, o suma echivalenta cu jumatate din veniturile totale ale diviziei in interiorul careia acesta activa. Insa, panica si temerile ca lucrurile ar putea scapa de sub control l-au determinat pe Kerviel sa raporteze superiorilor sai un profit de "numai" 55 mil. euro. Dar, valoarea atinsa de tranzactiile sale false erau din ce in ce mai greu de ascuns.
Anterior tranzactiile sale trezisera suspiciunii din partea bursei Eurex, suspiciuni care au determinat o serie de controale din partea superiorilor sai. Kerviel a reusit insa sa dea o serie de explicatii satisfacatoare atat pentru oficialii bancii, cat si pentru Eurex, iar problema tranzactiilor suspecte a fost pentru moment abandonata.
O noua runda de tranzactii neautorizate a inceput insa luna trecuta, cand traderul a deschis pozitii de peste 50 mld. euro, pariind pe trei indici majori de pe bursele europene. In numai doua saptamani - pe fodul declinului accentuat al burselor - profitabiliatatea tranzactiilor efectuate de Kerviel s-a transformat intr-o gaura de 1,5 mld. euro, tragand un semnal de alarma pentru oficialii bancii.
Cand superiorii traderului au descoperit intreaga operatiune, totul s-a transformat intr-o surpriza de proportii. "Toata lumea este stupefiata. SocGen avea imaginea de cea mai performanta banca franceza. Ceea ce iese in evidenta aici insa este contrastul dintre mediocritatea traderului si dimensiunea catastrofei", a declarat unul dintre membrii consiliului director.
Jean-Pierre Mustier, directorului diviziei de investitii bancare a SocGen, a petrecut ore in sir interogandu-l pe Kerviel, imediat dupa descoperirea tranzactiilor ilegale care au generat, in final, pierderi de 4,9 mld. euro.
"Pozitiile pe care le-a deschis sunt imense in comparatie cu valoarea maxima a unui portofoliu pe care un trader de nivelul sau avea voie sa-l detina", declara atunci Mustier.
Criza de la SocGen a inceput pe 18 ianuarie, cand Mustier a fost anuntat ca managerii de risc ai bancii au descoperit nereguli in ceea ce priveste o tranzactie de 30 mld. euro efectuata in cadrul diviziei de instrumente derivate a bancii.
Tranzactia - un contract bazat pe evolutia indicelui bursier german DAX - a generat suspiciunii datorita valorii ridicate in raport cu dimensiunea celeilalte parti din contract - firma germana de brokeraj Baader.
Cand superiorii sai au demarat ancheta, Kerviel a invocat o greseala, falsificand un e-mail care sa indice ca, de fapt, contractul fusese incheiat cu o institutie mult mai mare - Deutsche Bank.
Aceasta explicatie nu i-a multumit pe oficiali, care au hotarat continuarea anchetei. Acestia au incercat, fara succes insa, sa ia legatura cu reprezentantii din Frankfurt ai Deutsche Bank. In cele din urma, au reusit sa contacteze divizia din New York a bancii germane, iar raspunsul a fost unul socant: Deutsche Bank nu a recunoscut tranzactia.
In urmatoarele zile, Mustier - un fost trader al diviziei de instrumente derivate si caruia i se atribuie meritul de a fi transformat SocGen intr-una dintre cele mai importante banci de investitii - a condus o echipa de investigatii, care a deslusit intregul mister al afacerii lui Kerviel si a inchis toate pozitiile ilegale create de catre trader.
Initial, presedintele SocGen Daniel Bouton a prezentat incidentul ca pe o actiune de scurta durata a unui trader rau intentionat, care a reusit sa manipuleze sistemul computerizat al bancii. Dar, declaratiile ulterioare ale executivilor bancii, ale investigatorilor si ale reprezentatilor institutiilor rivale - precum si marturia depusa de Kerviel in fata anchetatorilor - au scos la lumina deficientele sistemului de control al SocGen, care i-au permis unui trader insignifiant sa efectueze, in mod repetat, tranzactii uriase cu banii bancii, fara a fi detectat.
Mai mult, a devenit evident ca superiorii traderului au ignorat o serie de avertismente care, daca ar fi fost luate in calcul, ar fi putut conduce la stoparea tranzactiilor ilegale inainte ca acestea sa produca asemenea ravagii.
Ca angajat al SocGen, Kerviel nu a iesit cu nimic in evidenta, desi si-a luat in serios functia pe care o detinea in cadrul bancii, in special, dupa avansarea sa in pozitia de trader, in 2005. In fata celorlalti trecea, pur si simplu, drept un individ bine imbracat si dedicat slujbei sale, care isi petrecea cea mai mare parte a timpului in fata a patru monitoare si doua telefoane dintr-un birou de la etajul sase al sediului SocGen din Paris.
Kerviel s-a alaturat bancii in 2000, fiind un simplu membru in departamentul de control al diviziei de investitii bancare si avand un salariu cu putin peste 35.000 de euro pe an.
Fiind absolvent al unei universitati franceze de rangul doi, Kerviel a fost rapid indepartat de categoria angajatilor bine educati - si bine platiti - si care formau elita traderilor SocGen. Totusi, s-a dovedit o fire ambitioasa, iar in 2002 a primit o slujba de asistent trader, urmatoarea etapa a carierei sale venind trei ani mai tarziu, cand a fost promovat in functia de trader.
Chiar si asa, pozitia ocupata de catre trader era una fara prea multe responsabilitati, sarcina s-a fiind aceea de a profita de diferentele de valoare dintre instrumentele financiare similare. Insa, imediat dupa ce a fost mutat in departamentul de tranzactionare al bancii, Kerviel a inceput sa efectueze tranzactii masive, neautorizate in directia pietei.
In 2005, Kerviel a inregistrat primul sau succes important dupa ce a vandut actiuni Allianz, cu putin timp inainte de atacurile teroriste de la Londra. Prin intermediul acestei tranzactii, Kerviel pretinde ca ar fi adus 500.000 de euro in conturile bancii. Tranzactia a avut "un efect de bulgare de zapada", considera traderul.
Astfel, convins fiind ca a descoperit o noua sursa de profit, a continuat pariurile riscante si neautorizate. Folosindu-si cunostintele despre sistemul computerizat al bancii, cunostinte dobandite in perioada in care a activat in cadrul departamentului de control, traderul a reusit sa introduca in sistem contracte false, care sa dea impresia ca tranzactiile sale erau protejate impotriva riscurilor.
Totusi, executivii bancilor rivale considera ca abilitatea traderului de a evita controlul bancii se datoreaza, in mare parte, lacunelor sistemului. In mare parte, acestea sunt datorate ritmului de crestere inregistrat de divizia de investitii bancare a SocGen, al carei profit net a ajuns de la 700 mil. euro in 1999, la 2,34 mld. euro (aproape jumatate din profitul total al bancii) in urma cu doi ani.
Dar succesul financiar, combinat cu presiunea de a mentine aceste performante, a contribuit semnificativ la dezvoltarea unui sentiment de aroganta in randul traderilor. Managementul de risc al bancii era slab, traderii nu erau pedepsiti pentru incalcarea regulilor, iar echipele de control erau tratate cu dispret de catre angajatii departamentului de tranzactionare, spune Maxine Legrand, un fost manager de risc al SocGen, care a parasit compania in 2004.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO