Noua ţintă de creştere economică a Chinei este cea mai mică de decenii, semn că liderii chinezi vor expansiune în paşi mici şi stabilitate, ceea ce ar fi normal în vremurile actuale.
Conducătorii comunişti ai ţării vorbesc de industrii moderne, de cercetare pe Lună, de tehnologie cuantică şi fac parade cu roboţi umanoizi. Materiale de propagandă sugerează că Beijingul are în plan construirea unui portavion orbital. Însă pensiile, un reper al puterii de cumpărare a cetăţeanului de rând, nu cresc în ton cu aceste ambiţii.
Una dintre cele mai importante veşti de săptămâna trecută este că liderii comunişti ai Chinei au stabilit pentru anul acesta cea mai mică ţintă de creştere economică de după 1991.
Un avans de 4,5-5% poate fi considerat un obiectiv realist, care să reflecte vremurile „severe“ şi „peisajul economic“ dificil din prezent. China obişnuia să crească în urmă cu 15 ani, când încă era considerată fabrica lumii, cu peste 10%. Acum, a doua cea mai mare economie la nivel mondial cu greu mai poate fi considerată una emergentă.
Modelul de creştere s-a schimbat. China produce roboţi, AI şi nave spaţiale. Brandurile chinezeşti, de orice fel, iau locul celor occidentale. Chiar şi în fashion. Produsele chinezeşti ajung la consumatorii europeni direct din China, fără intermediari, adesea ieftin şi uimitor de rapid prin intermediul platformelor de comerţ electronic precum AliExpress şi Temu.
Guvernele occidentale reproşează Beijingului că îşi încurajează şi ajută exportatorii să inunde lumea, inclusiv Europa, cu produse şi mărfuri ieftine, subvenţionate, sau cel puţin cu transportul subvenţionat. Beijingul duce o ofensivă agresivă a exporturilor.
În paralel, China cheltuie enorm pe înarmare şi aparent se pregăteşte pentru o demonstraţie de forţă geopolitică în regiunea ei. Prin urmare, exercită presiuni comerciale şi geopolitice în exterior. Acest lucru reflectă în parte o slăbiciune interioară.
Unul din vechile motoare de creştere economică, investiţiile masive în infrastructură şi în construcţii, a cedat. China are supracapacitate de producţie industrială. Industria trebuie să continue să producă pentru a menţine locurile de muncă.
Producţia trebuie să se ducă undeva. În interior nu poate fi absorbită, deoarece consumul este slăbit, astfel că supapa de presiune sunt exporturile. Guvernul chinez încearcă să schimbe modelul de creştere, insistând pe stimularea consumului intern. Însă se pare că nu e suficient.
Conducătorii comunişti ai Chinei continuă să vadă viitorul ţării în întărirea industriilor care produc pentru pieţele externe. Pentru a reuşi să fie o forţă comercială, China are nevoie de stabilitate internă şi externă într-o dezordine globală la care SUA au o contribuţie semnificativă.
Stabilitate înseamnă paşi mici şi nicio revoluţie. De aici ţinta surprinzător mică de creştere economică. Noul plan cincinal al Partidului Comunist Chinez continuă să pună accent pe industriile moderne în loc de creşterea standardelor de viaţă ale cetăţenilor chinezi.
Contrastul este mare: se vorbeşte despre construirea unei baze de cercetare pe lună, se fac parade cu roboţi umanoizi, se fac progrese în tehnologia cuantică şi propagandă cu portavioane orbitale. Însă pensia minimă este majorată doar minimal. Toate acestea înseamnă că industria chineză va continua să ameninţe locurile de muncă din Europa.
