Cu o inflaţie anuală de 0,3% în iulie, minimul ultimilor aproape cinci ani, zona euro alunecă încet spre deflaţie împinsă în cea mai mare parte de încetinirea preţurilor alimentelor şi energiei. Prin aplicarea embargoului asupra importurilor de alimente din Uniunea Europeană, Moscova a trezit mari temeri în Europa că producătorii va trebui să scadă preţurile pentru a-şi putea vinde marfa destinată Rusiei.
Excluzând evoluţia preţurilor alimentelor şi energiei, inflaţia din zona euro s-a situat la 0,9%, nivel totuşi mult sub ţinta Băncii Centrale Europene, de puţin sub 2%, scrie The Wall Street Journal.
Dacă inflaţia va continua să decelereze, se va transforma în deflaţie, considerată de unii analişti cea mai mare ameninţare pentru zona euro. Deflaţia va face ca datoriile suverane să fie mai greu de plătit. De asemenea, deflaţia presupune nu doar reducerea preţului bunurilor, ci şi al muncii, adică a salariilor, şi a capitalului, a dobânzilor. Într-o economie deflaţionistă puterea de cumpărare poate să scadă şi se reduce consumul deoarece indivizii tind să amâne achiziţiile în aşteptarea unor preţuri şi mai mici. Profiturile companiilor scad, iar afacerile reduc investiţiile şi numărul locurilor de muncă. Deflaţia duce la creşterea costului real al serviciului datoriei. De asemenea, deflaţia ar putea aduce perspectiva unui deceniu pierdut precum cel prin care a trecut Japonia, ţară care a pierdut locul doi în topul economiilor mondiale în favoarea Chinei.
Pentru Rusia, petrolul şi gazele naturale reprezintă două treimi din exporturi şi aduc jumătate din bugetul federal.
Cu venituri din petrol şi gaze naturale Rusia şi-a construit un fond de rezervă pentru vremuri grele de 87 de miliarde de dolari, echivalent cu aproximativ 3% din PIB. Banii sunt investiţi în obligaţiuni neriscante emise de guvernele vestice. În total, pentru zile negre, Rusia are rezerve de 190 mld. dolari.
