Dacă planurile UE vor duce la o stopare completă a fluxurilor de gaze ruseşti din 2028, Ungaria se va confrunta cu aceleaşi riscuri pe care le resimt ţările vecine. Din acest motiv, o amplă diversificare a pieţei gazelor este deja în curs, scrie Daily News Hungary. Terminalul de GNL Krk va furniza Ungariei o capacitate de 1 miliard de metri cubi anual până în 2028, în timp ce Engie şi Shell vor furniza 0,4 şi 0,2 miliarde de metri cubi de GNL pe an.
Din 2030, livrări prin conducte de 1,5 miliarde de metri cubi pe an ar putea sosi din câmpul azer Shah Deniz. Aceste opţiuni oferă alternative tangibile în cazul stopării importurilor de gaze ruseşti, deşi la niveluri mai ridicate ale costurilor.
Piaţa europeană a gazelor a intrat sub presiune susţinută în ultimii ani, în mare parte în urma colapsului importurilor ruseşti.
Poziţia Ungariei este stabilă deocamdată, însă era post-2028 ar putea aduce provocări fără precedent.
În ultimii trei ani, piaţa gazelor din Europa Centrală şi de Est a suferit o schimbare structurală de proporţii istorice. În timp ce industria europeană este în continuare incapabilă să-şi reducă semnificativ dependenţa de gazele naturale, regiunea resimte un şoc la nivelul infrastructurii care-i perturbă fundamental modelul anterior de operare.
Gazele naturale constituie în continuare o sursă vitală de energie pentru industria europeană, în condiţiile în care alternativele mai curate nu pot asigura încă aprovizionarea continuă, de intensitate ridicată, necesară unor sectoare precum cel al produselor chimice, metalelor, alimentar şi al producţiei de hârtie.
Deşi consumul total de gaze al Europei este în scădere pe termen lung, o analiză a ABN Amro arată că gradul de utilizare în UE a crescut cu 3% în perioada ianuarie-septembrie 2025. Cererea a crescut de asemenea în două treimi din statele membre. Rolul gazelor în industrie rămâne aproape neschimbat.
În 2023, gazele au reprezentat 31% din consumul industrial de energie, aproximativ la egalitate cu electricitatea, şi în continuare cu aproximativ 5% peste nivelurile din 1990.
Între timp, infrastructura Europei centrale resimte o presiune extraordinară. În perioada 2022-2025, trei şocuri majore au lovit piaţa de gaze a regiunii: o scădere cu 80% a exporturilor ruseşti, anularea în masă a contractelor de tranzit pe termen lung la nivel de UE şi o inversare a fluxurilor de gaze.
În locul direcţiei tradiţionale est-vest, un volum mai mare de gaze este acum direcţionat dinspre vest către est, în special către Ucraina, o schimbare care determină probleme de capacitate şi o creştere a tarifelor la nivelul mai multor reţele.
Ţările din regiune încearcă să se adapteze. Cehia, de exemplu, a început să reducă tarifele şi se deschide către rutele germane de GNL.
Ungaria, spre deosebire, a menţinut unul dintre cele mai stabile sisteme de tarife din regiune, graţie parţial disponibilităţii continue a gazelor ruseşti ieftine via rute sudice şi tarifelor stabile introduse după ajustarea preţurilor din 2021. De asemenea, costurile operatorului sistemului local sunt strict reglementate.
Această stabilitate este însă fragilă şi de aici eforturile de diversificare.
Cea mai mare întrebare este cum va evalua utilizarea reţelei. Numeroase exemple regionale arată că scăderea volumelor duce la creşteri de tarife menite să compenseze veniturile pierdute, ceea ce duce mai apoi la noi scăderi de volume, creând o spirală a tarifelor.
Deocamdată, Ungaria a evitat o astfel de situaţie, însă tarifele ridicate şi capacităţile limitate ale noilor rute vest-est s-ar putea reflecta uşor în preţurile interne ale ţării.
În acest peisaj în schimbare, renunţarea la gazele ruseşti ar putea deveni în scurt timp mai puţin o opţiune, şi mai mult o necesitate pentru Ungaria.
