Agenţia Naţională de Securitate (NSA) din SUA furnizează, în secret, informaţii pentru agenţiile guvernamentale, prin folosirea unui motor de căutare similar Google, construit pentru a distribui peste 850 de miliarde de date despre apeluri, emailuri şi conversaţii online, potrivit unor documente obţinute de The Intercept, scrie First Look.
Documentele reprezintă dovezi clare că NSA a pus la dispoziţia agenţiilor volume importante de informaţii. Biroul Federal de Investigaţii (FBI) şi Biroul pentru Controlul Narcoticelor (DEA) sunt principalele autorităţi care au contribuit la crearea motorului de căutare, cunoscut sub numele ICREACH, potrivit documentelor aflate în posesia The Intercept.
Alte surse care au fost făcute publice de Edward Snowden, coşmarul spionajului american care a dezertat la ruşi, care a fost angajat şi al producătorului de calculatoare Dell, în perioada în care compania colabora cu NSA, au dezvăluit o serie de programe pe care Agenţia de Securitate Naţională din SUA le folosea pentru a colecta informaţiile. NSA a recunoscut că distribuie o parte dintre informaţii cu agenţii locale, precum FBI-ul, însă nu a menţionat motivul.
Peste 1.000 de analişti de la 23 de agenţii guvernamentale americane pot accesa ICREACH, potrivit unui comunicat din 2010. Informaţiile preluate de pe ICREACH pot fi folosite pentru a urmări anumite persoane, a anticipa acţiuni viitoare, a le descoperi reţeaua de asociaţi şi pentru a identifica doctrinele politice sau afilieri religioase.
Crearea motorului de căutare a reprezentat un moment de referinţă în istoria agenţiilor locale de supraveghere.
“Echipa ICREACH a produs primul serviciu de distribuire a datelor pentru Comunitatea de Informaţii (IC) din SUA”, a anunţat un comunicat secret din decembrie 2007. “Această echipă a pornit în urmă cu doi ani de la un concept simplu, dezvoltat din necesitatea Comunităţii de Informaţii din SUA şi abilitatea NSA de a colecta şi stoca cantităţi mari de date, care prezintă interes pentru ţintele IC”.
Motorul de căutare a fost construit astfel încât să devină cel mai mare sistem de distribuire a informaţiilor restricţionate din SUA, care permite înregistrarea a 2-5 miliarde de date noi în fiecare zi, inclusiv peste 30 de tipuri diferite de metadate (“date despre date”) referitoare la emailuri, apeluri telefonice sau prin fax, conversaţii online, mesaje text, dar şi localizarea apelurilor. Metadatele prezintă informaţii despre o anumită modalitate de comunicare, de exemplu expeditorul şi destinatarul unui anumit email, ora şi data la care a fost trimis. Un alt exemplu se referă la numerele de telefon apelate de o persoană, însă nu şi informaţii referitoare la conţinutul convorbirii.
