În 2009, când Rusia şi-a prezentat oferta pentru organizarea Cupei Mondiale de Fotbal FIFA 2018, lumea arăta altfel: Dimitry Medvedev era preşedinte, Crimeea încă era teritoriu ucrainean, preţurile petrolului erau mai mari şi Occidentul nu pedepsea Moscova cu sancţiuni economice şi financiare. Iar FIFA nu era o organizaţie al cărei nume să fie asociat cu corupţia.
De atunci, Vladimir Putin a devenit liderul rus cu cea mai mare putere de după căderea comunismului, Rusia şi-a anexat Crimeea, s-a implicat în războiul din Siria, atleţii ruşi au fost prinşi într-unul dintre cele mai mari scandaluri de dopaj din istorie, iar Rusia este acuzată că a influenţat alegerile din SUA. Apoi, companii mari nu mai doresc să fie asociate cu numele FIFA. Cupa Mondială de Fotbal FIFA 2018 a devenit una dintre cele mai controversate competiţii de fotbal. Marea Britanie o boicotează.
Controversele vin nu doar pe partea politică, ci şi pe cea economică. FIFA şi-a pierdut o parte din sponsorii tradiţionali occidentali, iar golul este umplut de companii din China. Moscova a reuşit să atragă patru susţinători locali - Rostelecom, Alfa Bank, Alrosa şi Călile Ferate Ruseşti, potrivit site-ului FIFA -, faţă de şase companii locale atrase de Cupa Mondială din 2014 din Brazilia. Planul iniţial prevedea 20 de parteneri locali.
Multe dintre guvernele din regiunile unde au fost construite sau renovate stadioane pentru competiţia de fotbal au avertizat că nu vor avea în viitor resurse pentru a administra costisitoarele facilităţi sportive. Echipele lor de fotbal nici măcar nu joacă în prima ligă rusească.
Experţii occidentali apreciază că organizarea campionatului nu va aduce economiei ruseşti beneficii pe termen lung.
Criticii spun că economiei i-ar fi fost mai de folos dacă banii ar fi fost investiţi în infrastructură în loc să fie cheltuieţi pe stadioane. În Brazilia, din această cauză au avut loc proteste masive.
Meciurile din Cupa Mondială FIFA 2018 se vor juca pe 12 stadioane din 11 oraşe. Unele sunt noi, construite special pentru competiţie, altele sunt modernizate. Unul dintre stadioane este în Kaliningrad, o enclavă rusească prinsă între Polonia şi Lituania. Într-o întâlnire cu preşedintele Vladimir Putin de la sfârşitul anului trecut, guvernatorul regiunii Anton Alikhanov a cerut sprijin de la stat pentru cheltuielile cu administrarea arenei sportive regionale (cu o capacitate de 35.000 de locuri) după campionatul mondial, scrie Deutsche Welle. Câteva săptămâni mai târziu, Putin a promis că va evalua dacă pot fi furnizate ajutoare de stat pentru plata întreţinerii stadioanelor din Volgograd, Ekaterinburg, Kaliningrad, Nizhny Novgorod, Rostov-pe-Don, Samara şi Saransk. Planul iniţial prevedea că după 2019 fiecare regiune va fi responsabilă pentru propriile arene. Însă autorităţile locale au estimat că un astfel de plan le va aduce costurisuplimentare de 200-500 de milioane de ruble (2,6-6,5 milioane euro), o povară financiară enormă pentru şapte dintre oraşele unde se vor juca meciurile Cupei. Şapte nici măcar nu au echipe care joacă în prima ligă de fotbal a Rusiei. Echipele din Volgograd, Kaliningrad, Nizhny Novgorod şi Samara, joacă în liga secundă. În ultimul sezon, meciurile locale din aceste regiuni au atras doar 1.000-5.000 de spectatori. Soci nici măcar nu are o echipă de fotbal profesionistă. Prin vânzarea de bilete la evenimente de orice fel nu vor putea fi strânşi suficienţi bani pentru întreţinerea stadioanelor. Cluburile cu cele mai bune performanţe, din Ekaterinburg şi Rostov-pe-Don, atrag între 4.500 şi 9.000 de fani la un meci. Astfel că Putin a decis refacerea planului pentru stadioanele de fotbal post-competiţie. Noul document, care încă nu a fost ratificat de preşedinte, evaluează că administrarea stadioanelor şi a facilităţilor care vor servi acum Cupei Mondiale va costa peste 13 miliarde de ruble (208,6 milioane dolari) până în 2023. Circa 12,4 miliarde de ruble vor fi plătite de stat. Consultanţii de la PricewaterhouseCoopers arată că în timp ce concura pentru organizarea jocurilor olimpice de vară din 2012, Londra îşi făcea deja planuri pentru ce va face cu arenele sportive după terminarea jocurilor. Se pare că Rusia nu s-a gândit şi la viitor. În Africa de Sud şi Brazilia, care au găzduit campionatele mondiale din 2010 şi 2014, multe dintre stadioanele construite special pentru aceste competiţii au rămas neprofitabile.
Cheltuielile Rusiei cu Cupa Mondială FIFA 2018 sunt estimate la 13,2 miliarde de dolari, ceea ce face ca aceasta să fie cea mai costisitoare competiţie de fotbal din istorie. Mai mult de jumătate din această sumă, care nu include investiţiile în infrastructură, va fi plătită de la bugetul federal. Companiile private şi de stat sunt aşteptate să contribuie cu o treime. Spre comparaţie, jocurile olimpice de iarnă de la Soci (şi ele cele mai costisitoare din istorie) au costat 50 de miliarde de dolari, potrivit estimărilor guvernului.
Organizatorii se aşteaptă ca la competiţia de fotbal să vină 570.000 de fani străini şi 700.000 de ruşi. Prăbuşirea recentă a rublei va face mai mici costurile pentru turiştii străini. Autorităţile estimează că Cupa Mondială 2018 va aduce economiei ruseşti un boost de 26-31 de miliarde de dolari între 2013 şi 2023. Competiţia ar fi creat circa 220.000 de locuri de muncă. Fostul vicepremier Arkady Dvorkovich apreciază că nu ar exista acum creştere economică în Rusia dacă n-ar fi pregătirile pentru campionatul de fotbal.
Economiştii agenţiei de rating Moodyís spun că evenimentul sportiv va avea un impact de scurtă durată, notează Reuters. Însă îmbunătăţirile aduse infrastructurii şi investiţiile din turism ar putea majora potenţialul de creştere.
La FIFA, o organizaţie instabilă financiar, anii de scandaluri de corupţie au însemnat îndepărtarea partenerilor tradiţionali occidentali şi venirea unor sponsori din Asia. În locul unor branduri ca Gillette, Phillips, Sony şi Johnson & Johnson pe lista partenerilor strategici ai FIFA se regăsesc acum nume precum Wanda (conglomerat de afaceri), Hisense (producător de televizoare şi frigidare), Vivo (producător de telefoane mobile), Yadea (producător de scootere electrice) şi Mengniu (produse lactate). Astfel, scandalurile de corupţie ale FIFA au asigurat o prezenţă fără precedent pentru companiile chineze în fotbalul mondial. Aceasta când China nici măcar nu s-a calificat pentru campionatul din 2018.
„Când FIFA este văzută ca un brand toxic cu care multe dintre companiile vestice nu vor să fie asociate, China profită de oportunitate. Modul în care chinezii văd etica şi guvernanţa este diferit faţă de standardele vestice“, spune Simon Chadwick, profesor de antreprenoriat sportiv la Universitatea din Salford, pentru The Guardian.
