Business Internaţional

Cuplul Franţa-Germania, baza zonei euro şi a Uniunii Europene, pare că se îndreaptă spre despărţire. Vor mai putea face aceste mari puteri front comun în faţa unei crize politice sau economice europene?

Cuplul Franţa-Germania, baza zonei euro şi a Uniunii...

Autor: Bogdan Cojocaru

24.04.2019, 20:13 1851

Franţa şi Germania, stâlpii zonei euro şi ai Uniunii Europene, au multe planuri împreună pentru viitorul regiunii, însă Brexitul şi războiul comercial mondial declanşat de Trump a expus crăpăturile din relaţia lor. Wolfgang Münchau, editorialist la Financial Times, crede că asistăm la sfârşitul iubirii dintre cele două mari puteri politice şi economice europene. Interesele lor şi ale liderilor lor diverg prea mult.

Emmanuel Macron, preşedintele Franţei, refuză să accepte direcţia principală din Europa imprimată de Germania, de a acorda Marii Britanii un răgaz mai lung pentru Brexit. Acesta, scrie Münchau, ar fi cel mai clar semn al sfârşitului iubirii dintre guvernele de la Paris şi Berlin.

Poziţia fără compromis a lui Macron i-a prins pe picior greşit pe cei mai mulţi dintre observatorii politici germani. Unii dintre membrii anturajului cancelarului Angela Merkel chiar şi-au exprimat furia la adresa rebeliunii tânărului lider francez. Ceea ce nu se regăseşte în dezbaterile din Germania este faptul că Macron nu-i datorează nimic lui Merkel, a cărei eră este pe cale să apună. Aceasta a reuşit să-i pareze toate încercările de reformă pentru zona euro. Macron s-a ales doar cu o mică facilitate de cheltuieli din bugetul UE, şi aceasta atacată de Olanda.

La începutul campaniei preşedinţiale, francezul s-a înconjurat de consilieri cu puternice conexiuni germane, mulţi dintre ei fluenţi în germană şi cu relaţii personale în Germania. Însă odată cu moartea politică a liderului social-democraţilor germani Martin Schulz (fostul preşedinte al Parlamentrului European), Germania a început să se întoarcă la normele sale politice tradiţionale.

Parisul a realizat în timp acest lucru. Publicarea recentă a propunerilor pentru viitorul UE de către Annegret Kramp-Karrenbauer, care-i va succeda lui Merkel la şefia creştin-democraţilorîn decembrie, i-a pus în alertă pe francezi. Propunerile au şocat establishmentul politic francez. Annegret KrampKarrenbauer cere Franţei să renunţe la locul ei permanent din Consiliul de Securitate al ONU (pentru ca UE să aibă un loc acolo) şi să participe la construirea unui portavion european.

Propunerii îi lipseşte logica având în vedere cheltuielile cu apărarea mici ale Germaniei. De asemenea, politicianul german a cerut ca Parlamentul European să renunţe la sediul din Strasbourg, Franţa. Aceste propuneri fac clar că Kramp-Karrenbauer se concentrează pe politicile interne. Astfel, pentru francezi problema nu este Merkel, ci ce/cine vine după ea.

Luna trecută, diplomaţi europeni au declarat pentru AFP că Franţa blochează lansarea discuţiilor cu SUA privind comerţul, înfuriindu-şi partenerii din UE. Aceştia se tem că încăpăţânarea Parisului îl va încuraja pe Trump să repornească războiul comercial contra Europei. Macron ar aştepta un semn clar că TTIP, un acord comercial transatlantic cuprinzător care s-a lovit de temerile că va submina standardele alimentare şi de sănătate europene, nu mai este de actualitate. Este în interesul Germaniei grăbirea normalizării relaţiilor cu SUA doarece această ţară este una dintre principalele destinaţii ale maşinilor germane, iar problemele din industria auto se simt în întreaga economie germană.

Dacă Trump se va hotărî să impună tarife de import mai mari asupra autovehiculelor germane, aşa cum ameninţă periodic, Berlinul va face presiuni asupra UE pentru încheierea unui acord de comerţ liber.

Macron va încerca să reziste. Agricultura franceză va avea de suferit dacă UE îşi deschide pieţele importurilor de alimente americane, aşa cum cere Trump. În comerţ, interesele francezilor şi ale nemţilor sunt opuse. O altă cauză de conflict ar putea deveni probabila opoziţie a Parisului faţă de cursa pentru preşedinţia Comisiei Europene a candidatului german Manfred Weber.

Acesta, alegerea oficială a Partidului Popular European, este cunoscut ca susţinător de tură lungă al premierului antisemit pe faţă al Ungariei Viktor Orban. Însă cea mai mare încercare pentru relaţia franco-germană ar fi încă o criză în zona euro. Dacă nu ar fost intervenţiile extreme ale Băncii Centrale Europene, este posibil ca uniunea monetară să nu fi supravieţuit celei mai recente crize a euro.

Astăzi, spaţiul de manevră al BCE este mai limitat decât atunci şi, după cum a remarcat Fondul Monetar Internaţional, legătura toxică dintre bănci şi datoriile suverane încă n-a fost tăiată. Uniunea bancară n-a făcut nicio diferenţă. Revenirea crizei nu este o ameninţare îndepărtată.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO