Bulgaria este considerată cea mai săracă economie din Europa de Est. Cu toate acestea, ţara reuşeşte să profite de actuala criză de apă şi electricitate din regiune mulţumită energiei solare, producţiei neîntrerupte de la singura ei centrală nucleară şi mai ales capacităţii mari de stocare a electricităţii în baterii. Specialiştii spun că nu este vorba de o strategie de stat, gândită de un guvern, ci de o conjuctură favorabilă şi de flexibilitatea jucătorilor.
Stocarea energiei în baterii este o etapă superioară în „înverzirea“ economiei, ţinta supremă în materie de energie a multor ţări din UE, deoarece asigură stabilitatea sistemului energetic. Când este soare produc fotovoltaicele, când bate vântul produc eolienele, iar când nu este soare sau când nu se poate produce energie eoliană, sar în ajutor bateriile, care au preluat excesul. În prezent, această capacitate de înmagazinare a electricităţii în baterii permite Bulgariei să exporte cantităţi istorice de energie.
Polonia nu este exportator net de electricitate. Este, însă, cea mai mare economie din regiune. Tinde să devină şi cea mai puternică. A reuşit să crească chiar şi când restul statelor membre ale Uniunii Europene se prăbuşeau sufocate de marea criză financiară pornită în 2007. După blocajul provocat de pandemie, şi-a revenit mai rapid decât vecinii şi în prezent este campionul Europei la creştere economică.
Cu alte cuvinte, Polonia creşte aproape încontinuu de un sfert de secol. Acest maraton a atras numeroase investiţii din partea companiilor străine care fac regulile jocului în domeniul lor. Dacă vreo ţară est-europeană ar fi să devină o putere tehnologică, sunt şanse mari ca aceasta să fie Polonia. Dar toată această dezvoltare s-a făcut cu energie din… cărbune. Un combustibil considerat primitiv, prea murdar pentru a-şi avea un loc în viitor. Polonia nu a avut de ales deoarece este singura ţară est-europeană membră a UE care a ieşit din comunism fără reactoare nucleare sau planuri concrete de a-şi construi o industrie nucleară.
Lucrurile nu vor rămâne aşa. Polonia are instalate capacităţi fotovoltaice care, spre exemplu, ieri după-amiază contribuiau cu 60% la producţia de electricitate, în condiţiile în care era utilizată 64% din capacitate. Dezvoltarea acestui segment va continua. Apoi, Polonia desfăşoară unele dintre cele mai ambiţioase proiecte de construire de eoliene offshore din Europa, în Marea Baltică. Capacitatea eoliană instalată deja este la jumătate faţă de cea solară. Hidroenergia are o pondere aproape nesemnificativă în mixul energetic.
Ieri după-amiază, termocentralele pe cărbune contribuiau cu aproape 30% la producţia de electricitate, dar doar un sfert din capacitate era utilizată. Seara şi noaptea, producţia termocetralelor exlodează, preluând rolul principal. La fel se întâmplă şi cu centralele pe gaze, ţinute în rezervă ziua, însă rolul lor este mai mic. Toată ţările din regiune aspiră la statutul de hub energetic. Polonia mizează pe proiectele ei faraonice, care includ o a doua centrală nucleară, construirea a numeroase reactoare modulare de mici dimensiuni, extinderea eolianului, dar şi a capacităţii de import de gaze naturale lichefiate.
Ungaria, acum cu trei din patru dintre reactoarele de la Paks închise, este în stadiu incipient cu construirea unei noi centrale nucleare la Paks. Cum tehnologia proiectului actual este rusească, viitorul ei este incert. Deocamdată importă masiv gaze din Rusia. Şi electricitate din Bulgaria. A dezvoltat în ritm susţinut sectorul solar, însă a omis instalarea de baterii în care să înmagazineze electricitatea.
Cea mai nouă strategie energetică, formulată de noul guvern al premierului Peter Magyar, prevede şi dezvoltarea sectorului eolian, neglijat de guvernele fostului premier Viktor Orban. De asemenea, sunt în dezvoltare centrale mari pe gaze care să le înlocuiască pe cele cu cărbune, dar la unele există incertitudini din cauza afacerilor dubioase ale patronilor lor.
Ungaria importă acum masiv electricitate în condiţiile în care guvernele Orban au implementat o strategie de industrializare accelerată a ţării prin supradimensionarea industriei auto, mare consumatoare de energie. România a instalat nebuneşte fotovoltaice şi eoliene, dar a omis şi ea capacităţile de înmagazinare a electricităţii în baterii.
Termocentralele vechi pe cărbune au fost închise, însă în locul lor nu a construit nimic. Rezultatul este că în prezent România este cel mai mare client pentru electricitatea vândută de Bulgaria. Singurul hub energetic cert al Europei de Est este Bulgaria.
De menţionat este că şi Cehia, considerată cea mai matură economie est-europeană, una care probabil nu va fi ajunsă din urmă niciodată de vecinii estici, se bazează pe cărbune. Termocentralele reprezintă coloana vertebrală a sistemului energetic ceh. Însă această ţară are şi reactoare nucleare, dar şi parcuri fotovoltaice. Ieri după-amiază, solarul era la egalitate ca producţie cu reactoarele nucleare. Cărbunele nu era mult în spate.
Dintre ţările est-europene, România (1,6 GW) şi Ungaria (638 MW) au cele mai mici capacităţi de generare de electricitate din cărbune. Ungaria este pe ultimul loc. Polonia este liderul, cu 25,5 GW. La Cehia, capacitatea este de 7,6 GW, dar această economie este mult mai mică, cu alte nevoi. România iese în evidenţă prin capacitatea uriaşă de producţie de hidroenergie, dar pentru aceasta trebuie apă în râuri şi în lacurile de acumulare.
Polonia s-a angajat şi ea, ca toate ţările din regiune, să înverzească economia eliminând cărbunele şi gazele din mixul energetic în beneficiul regenerabilelor. Dar a făcut-o în ritmul ei, întârziind cât mai mult posibil închiderea termocentralelor, care înseamnă şi moartea sectorului minier, în Polonia acesta ţinând nu doar de economie, ci şi de istorie, cultură şi societate.
Cât de bine sunt adaptate strategiile energetice ale acestor state la realităţile de mediu şi economice are prezentului şi viitorului apropiat contează enorm deoarece economia viitorului va fi electrificată, va fi mare consumatoare de electricitate, iar preţul cât mai mic al energiei şi abundenţa ei vor fi avantajele supreme. Importurile de electricitate de obicei sunt scumpe.
