♦ Pe măsură ce noile restricţii încep să afecteze activitatea, ce e mai rău probabil de-abia începe.
În condiţiile în care pandemia a scos din discuţie orice măsură de austeritate, Europa s-a lansat într-o cursă a cheltuielilor pentru a-şi scoate economiile din recesiune şi a le readuce la o situaţie apropiată de normal, scrie Reuters.
În timp ce suma totală aruncată în joc este de ordinul miilor de miliarde de euro, aceasta maschează profunde diferenţe între ţări din punctul de vedere al banilor şi tipului de susţinere oferite.
Pe scurt, nordul bogat este capabil să-şi susţină părţi esenţiale din economie cu cash care nu va trebui returnat niciodată, în timp ce sudul mai bogat este mai dependent de furnizarea de susţinere pe termen scurt sub formă de credite şi scutiri temporare de la plata taxelor.
Cu siguranţă, scopul fondului comun de redresare al UE de 750 mld. euro este de a elimina astfel de diferenţe şi de a asigura că divergenţele de avuţie nu cresc şi mai mult. Însă banii respecivi vor deveni accesibili de anul viitor şi chiar şi de atunci numai treptat. Între timp, diferenţele naţionale persistă.
Think tankul Bruegel plasează valoarea totală a susţinerii directe nerambursabile pe care Germania a putut-o oferi companiilor şi cetăţenilor săi la 8,3% din PIB, nu departe de cea de 9,1% din SUA. Aceasta vine în contrast cu sumele mult mai puţin generoase oferite de economiile aflate în centrul crizei datoriilor suverane din 2009: stimulentele directe oferite de Portugalia totalizează doar 2,5% din PIB, în timp ce în cazul Greciei se situează la 3,1%, al Spaniei la 3,7% şi Italiei la 3,4%.
Roma a oferit moratorii în valoare de peste 220 miliarde de euro legate de creditele şi creditele ipotecare ale micilor companii, însă după cum stau lucrurile la sfârşitul lunii ianuarie acestea va trebui să meargă mai departe cu credite la fel de mari.
Madridul se află în faţa unei dileme similar. Guvernul de acolo a susţinut credite de 140 miliarde de euro pentru companii, iar băncile au negociat perioade de graţie cu companiile legate de rambursări. Însă odată cu expirarea perioadelor respective, apar temeri în creştere privind un viitor val de falimente, iar Spania încearcă să ofere susţinere suplimentară.
Anunţul privind o revenire peste aşteptări a economiei zonei euro în trimestrul trei expune astfel numai jumătate din poveste, venind înainte de un al doilea val de infectări şi cu chiar şi cele mai sărace economii beneficiind încă de susţinere de stat.
Pe măsură ce noile restricţii încep să afecteze activitatea, ce e mai rău probabil de-abia începe.
