Când catastrofa financiară din 2007-2008 pornită din SUA s-a transformat într-o recesiune economică mondială, Rezerva Feerală americană a trecut rapid la acţiune prin reducerea dobânzilor pentru a hrăni economia cu credit ieftin şi stimula creşterea. Unul dintre efecte a fost deprecierea dolarului. O monedă slabă ajută exportatorii unei ţări făcându-le mărfurile mai ieftine pe pieţele internaţionale.
S-a vorbit atunci de un război valutar mondial al cărui principal protagonist era Fed. Salvarea din criză a economiei americane era făcută prin chinuirea celorlalte economii, în special a celor emergente. O justificare a fost că dacă SUA se însănătoşesc rapid, întregii economii mondiale îi va fi mai bine.
În criza provocată de inflaţia post-COVID-19 băncile s-au lansat într-o cursă de a duce dobânzile cât mai sus. Acum, când creditul scump a îngheţat creşterea econonică, dobânzile trebuie duse în jos. BCE a făcut un prim pas în acest sens. Banca centrală a Chinei, care nu se luptă cu inflaţia ci cu deflaţia şi cu anemia economică şi care are o ţintă de creştere de protejat, a redus şi ea recent dobânzile, dar spre surprinderea multora.
Şi BCE şi banca centrală chineză sunt condiţionate în efortul lor de ce face Fed cu dobânzile în SUA. Dacă în zona euro şi în China dobânzile sunt mici în timp ce în SUA acestea rămân mari, riscul este ca investitorii să-şi retragă capitalul de pe pieţele cu randamente mici şi să-l ducă acolo unde obţin profit mai mare şi găsesc şi adăpost, adică în SUA. Însă Fed a stat nemişcată pe poziţii, preferând să se asigure că inflaţia rămâne sub control.
A fost încurajată să facă acest lucru de rezistenţa uimitoare a economiei americane la dobânzile mari. Dar acum şi banca centrală americană se pregăteşte să scadă dobânzile, o mişcare aşteptată încă din primăvară. Iar cum economia dă semne de încetinire, unii văzând chiar venirea iminentă a unei recesiuni, nu puţini analişti se aşteaptă ca Fed să reducă dobânzile într-un ritm accelerat. Acest lucru va duce la deprecierea dolarului, în teorie.
Dar va oferi şi spaţiu mai mare altor bănci centrale cum sunt BCE şi Banca Populară a Chinei să se ducă şi mai jos cu dobânzile. Vine un nou război valutar? Începe o cursă a dobânzilor cât mai mici? O analiză recentă a Société Générale a găsit că ciclurile prelungite de reduceri de dobânzi slăbesc dolarul, dar cele superficiale nu prea. În 1985, dolarul s-a depreciat semnificativ, dar a început să facă acest lucru abia la patru luni după prima tăiere. În 1989 i-au trebuit doar câteva zile după prima reducere pentru a se deprecia, dar şi-a revenit între prima şi a treia reducere.
În 1998, moneda americană a scăzut înainte ca Fed să scadă costul creditului, însă atunci fondul de hedging LTCM se prăbuşea. În 2000 a fost o nouă depreciere când Fed a început să relaxeze politica monetară. În 2001 a urmat revenirea, iar în 2002-2004 a fost o perioadă de depreciere abruptă care a coincis cu o perioadă prelungită de scăderi de dobânzi.
În 2004 dobânzile au crescut, dar dolarul şi-a continuat coborârea. Când Fed a dat startul marii relaxări monetare în 2007, moneda americană era deja în depreciere. Singurul ciclu de reduceri de dobânzi de după a început în iulie 2019, iar dolarul a scăzut timp de câteva luni. Era încă în scădere când lumea occidentală a fost lovită de pandemia venită din China.
În urmă cu două săptămâni, banca centrală a Chinei a efectuat o menevră neaşteptată, scăzând ratele dobânzilor în ceea ce ar fi putut fi doar începutul a unei serii de trei reduceri în total în 2024 – relaxare monetară la o scară nemaivăzută de ani de zile, scrie Bloomberg. Un factor care ar putea schimba jocul este o posibilă şarjă mai agresivă de scădere a dobânzilor de către Fed în condiţiile în care teama de recesiune bântuie pe pieţe.
„Spaţiul pe care banca centrală a Chinei îl are pentru a scădea ratele este mai mare acum“, având în vedere că traderii iau în calcul mai multe reduceri din partea Fed, a spus Xu Yongbin, analist la U-Shine Private Equity. „Mă aştept ca instituţia să reducă ratele cel puţin 1-2 ori anul acesta şi, în funcţie de condiţiile din economie, ar putea face acest lucru începând din septembrie.“
Decidenţii de politică chinezi au dus o bătălie timp de aproximativ un an pentru a proteja yuanul, stând cu dobânzile în aşteptare şi urmărind să vadă când Fed va începe să reducă costurile împrumuturilor aflate în prezent la maximul ultimelor două decenii. O diferenţă mai mare de dobânzi între SUA şi China riscă să adâncească ieşirile de capital şi să slăbească moneda chineză.
De la sfârşitul anului trecut, yuanul a fost supus unei presiuni de depreciere de pesimismul cu privire la perspectivele de creştere economică ale Chinei şi de decalajul tot mai mare dintre randamentele obligaţiunilor americane şi titlurile guvernamentale chineze. Mai multe tăieri de dobânzi în China ar reduce povara datoriei pentru gospodării şi afaceri, încurajând astfel investiţiile şi cheltuielile.
Beijingul este atent şi la ce se întâmplă cu economia americană. Exporturile chineze, vitale pentru ca ţara să-şi atingă ţinta de creştere economică de 5% pe an, sunt ameninţate de slăbirea cererii de pe piaţa din SUA. America este cel mai mare importator din lume, iar China este cel mai mare exportator.
