La trei luni după declanşarea războiului din Iran, China pare la fel de rezilientă ca la începutul conflictului. Cu siguranţă, preţurile zborurilor interne au crescut, ca şi preţurile la pompă, fără a mai menţiona scumpirea plasticului care afectează micii fabricanţi de produse made in China.
Însă în comparaţie cu alte ţări din Asia care plătesc scump dependenţa de petrolul importat şi suferă un adevărat stres energetic, a doua mare economie a lumii se descurcă bine, făcând din China un caz unic, potrivit Les Echos.
„Pentru Beijing, prima lecţie a crizei legate de Strâmtoarea Ormuz este că deceniile de pregătire dau roade“, scrie Michal Meidan, de la Oxford Institute for Energy Studies.
Rezultatul, astăzi, este un sistem energetic puternic dependent de surse interne: 84% din energia primară din China şi peste 90% din electricitatea sa sunt produse pe plan intern, graţie cărbunelui, petrolului şi gazelor, capacităţilor sale de energie nucleară, hidro, eoliană şi solară.
Astfel protejată, China a reuşit, într-un tur de forţă energetic, să-şi reducă importurile de ţiţei, fără a apela în acelaşi timp la rezervele sale strategice de petrol, potrivit mai multor firme specializate.
În mai, China nu a importat decât 6,78 milioane de barili de ţiţei pe zi, cel mai scăzut nivel din ultimii zece ani, potrivit Kpler. De la începutul conflictului, importurile au scăzut cu aproximativ o treime. Înainte de război, acestea se apropiau de 11 milioane de barili.
În faţa scumpirii petrolului, China, cel mai mare importator de ţiţei la nivel mondial, a ales în mod conştient să-şi reducă achiziţiile, ceea ce a protejat-o de şocul creşterii preţurilor. Făcând această alegere, China a exercitat în acelaşi timp o presiune în sensul scăderii asupra preţurilor internaţionale ale petrolului, care, în caz contrar ar fi urcat la cer. Preţul petrolului Brent se situează acum în jurul a 97 de dolari, faţă de 70 de dolari înainte de război, însă departe de nivelul de 200 de dolari anticipat la începutul conflictului.
„Dacă preţul barilului de petrol nu se situează în prezent la 120 de dolari, este pentru că China cumpără mai puţin decât înainte“, explică Muyu Xu, analist la Kpler. „Cu preţurile actuale, companiile chineze petroliere de stat ar fi înregistrat pierderi şi au decis să nu cumpere. Pentru ele, momentul nu este unul bun economic“.
În mod curios, însă, China nici nu a apelat la rezervele sale strategice de petrol. Beijingul nu a trecut încă de această linie roţie, stocurile sale totale constituite preventiv de-a lungul anilor, rămânând solide. În perioada martie-mai, acestea au crescut chiar, de la 1,22 milioane de barili pe zi la 1,23 milioane, potrivit Kpler.
Pentru a-şi acoperi nevoile, China a mobilizat alte supape de siguranţă. Ţara a apelat la amplele sale rezerve de cărbune (aproape 61% din mixul energetic chinez, potrivit Agenţiei Internaţionale pentru Energie) pentru a produce gaze de sinteză şi a compensa astfel pierderea de gaze naturale lichefiate blocate în Qatar.
Stocurile existente de gaze au fost de asemenea mobilizate, iar China a putut chiar revinde pe piaţă gaze importate, profitând de creşterea preţurilor acestora. Ţara era mai puţin expusă perturbărilor aprovizionării cu gaze decât alte mari puteri, acestea reprezentând doar 8% în mixul său energetic.
În paralel, energiile regenerabile şi mobilitatea electrică au amortizat şocul, în special în domeniul transporturilor. În China, mai mult de o maşină nouă din două comercializate pe plan local este electrică. Beijingul a construit de asemenea, în 20 de ani, cea mai mare reţea de TGV-uri din lume. Adoptarea în masă a acestor mijloace de transport a ajutat la reducerea cererii de benzină, care a scăzut cu 20% în aprilie, potrivit Goldman Sachs.
În lipsa unui acord între Iran şi SUA, situaţia s-ar putea tensiona la sfârşitul lunii iulie sau începutul lunii august, în condiţiile în care stocurile vor scădea, anticipează Kpler. „În momentul respectiv, rafinăriile chineze ar putea avea nevoie de mai mult ţiţei, ceea ce ar putea determina China să joacă un rol mai activ în cadrul conflictului“, anticipează Muyu Xu.
