Business Internaţional

Datoriile, o boală cronică pentru China

Datoriile, o boală cronică pentru China

Autor: Catalina Apostoiu

04.01.2017, 00:05 3460

Datoriile corporate ale Chinei au atins un nivel care în alte ţări a declanşat crize financiare. Programul de convertire a datoriilor în acţiuni adoptat de Beijing anul trecut nu va rezolva problemele ţării, iar China nu va mai reuşi să-şi depăşească problemele. Guvernul chinez va trebui să sacrifice creşterea şi capitalul politic pentru a-şi reduce datoriile în creştere, în caz contrar riscând o criză bancară, se arată într-o analiză a Stratfor.

De la criza financiară din 2008, China a acumulat un volum uriaş de datorii corporate, volum care în alte ţări a semnalizat vremuri grele. China nu este străină de astfel de probleme şi încearcă acum aceleaşi remedii folosite în trecut, însă circumstanţele actuale sunt diferite.

Pentru că economia chineză este controlată mai strict decât majoritatea celorlalte economii, Beijingul are o capacitate de a o influenţa mai mare decât au avut-o ţările occidentale în situaţii similare. Însă orice acţiune întreprinsă de China nu va face decât să-i amâne problemele, în loc de a le soluţiona o dată pentru totdeauna.

Datoriile corporate ale Chinei avansează constant de ani întregi. După ce s-a bazat pe exporturi pentru creştere economică înainte de 2008, Beijingul a umplut gaura lăsată de scăderea cererii pentru bunurile sale prin încurajarea investiţiilor locale. În timp însă, aceste investiţii au dus la ineficienţe în creştere şi randamente în scădere, iar marile companii producătoare de oţel ale Chinei au rămas cu datorii prea mari. Din datoria totală a Chinei, datoriile companiilor reprezintă cea mai mare parte.

În condiţiile în care datoriile corporate reprezintă în prezent 169% din PIB-ul Chinei, companiile s-au lansat în convertirea datoriilor ţn acţiuni, copiind abordarea adoptată de autorităţi pentru soluţionarea unor probleme similare în anii ’90. Condiţiile actuale sunt diferite însă, şi nu există nicio garanţie că programul va avea acelaşi efect.

China a ieşit din criza financiară asiatică din 1998 copleşită de un volum foarte mare de credite neperformante În 1999, companiile de administrare de active create de autorităşi  au cumpărat creditele rele, folosind fonduri de la banca centrală, la valoarea nominală, preluând toate pierderile ataşate. Astfel, banii publici au salvat instituţiile cu probleme ale Chinei, iar contribuabilii au suportat costurile.

Acest aranjament a fost unul problematic. Cu siguranţă, băncile chineze au început la scurt timp să crediteze aceleaşi firme cu probleme, părând că există toate şansele ca Beijing-ul să intre într-o nouă criză a datoriilor creată chiar de autorităşi.

Guvernul a reuşit ţnsă să evite dezastrul, în mare parte graţie perioadei de creştere economică înregistrată de China între anii 2002-2008. Din moment ce intrarea în Organizaţia Mondială a Comerţului a eliminat multe din barierele din calea comerţului cross-border, China şi-a putut soluşiona problemele financiare pe baza creşterii economice.

În acest an, Beijing-ul a încercat să înveţe din greşeli. Cea mai nouă versiune a programului de convertire a datoriilor în acţiuni este într-o măsură mult mai mare bazat pe piaţă decât cel anterior. În plus, se intenşionează convertirea, cel puţin în teorie, numai a creditelor bune. Implementarea acestuia ar trebui să fie facilitateă de faptul că creditele neperformante reprezintă, potrivit estimărilor oficiale, numai 1,75% din creditele totale din China, comparativ cu 30% în 1999. Totuşi, cifra pare ìprea bună pentru a fi adevăratăî. Potrivit FMI, creditele cu risc din China reprezintă între 10 şi 15%.

Ar putea exista o problemă fundamentală legată de program: dacă acesta va fi finanţat într-adevăr pe baza principiilor de piaşă, orice cumpărător ar trebui să poată ìmirosiî creditele cu probleme şi să se retragă. Acest lucru ar putea pune în pericol întregul program.

Oricum, este puţin probabil ca programul să reducă într-o măsură semnificativă datoriile companiilor chineze.

Piaţa nu va rezolva problema datoriilor chineze. Deşi Beijingul a luat măsuri pentru liberalizarea economiei în ultimii ani, majoritatea drumurilor duc la stat. Nu este o coincidenţă faotul că cea mai mare parte a datoriilor din China sunt datorii deşinute de companii de stat la bănci de stat. Conştient de această problemă, Beijing-ul ar putea fi tentat să recurgă din nou la fonduri publice. Şi totuşi, în primul rând, nu fondurile publice au rezolvat problemele financiare ale Chinei în 1999, ci creşterea cererii mondiale care a alimentat creşterea economiei chineze. Un bailout ar fi riscant în acest moment.

În plus, problemele de astăzi sunt la o scară mult mai largă. PIB-ul Chinei a atins 1.000 miliarde de dolari în 1999. Acum, acesta este de 10 ori mai mari, iar datoria şării este de aproape 20 de ori mai mare. Bineînţeles, nu toate creditele sunt cu problem, iar potrivit S&P băncile chineze au nevoie de capital de numai 1.700 miliarde de dolari. Problema este de unde ar veni aceşti bani.

Dacă ar vrea, Beijing-ul ar putea împrumuta fondurile pentru recapitalizarea băncilor sale, după cum au procedat multe ţări occidentale după criza bancară din 2008.

La primă vedere datoria publică a Chinei se ridică la numai 44% din PIB, nu departe de media de 40% de pe pieţele emergente. La o privire mai atentă, îns, cifrele sunt mult mai complicate. Cifrele oficiale nu includ datoriile guvernelor locale, care sunt responsabile pentru aproximativ 80% din cheltuielile guvernamentale. Incluzând aceste datorii, datoria publică a Chinei ar fi mai apropiată de 90% din PIB, plasând ţara mai aproape de şările în curs de dezvoltare din punct de vedere al îndatorării şi limitându-i spaţiul de manevră.

Teoretic, China ar putea tipări bani, însă povara ar fi pur şi simplu transferată pe umerii cetăţenilor în acest fel. Ar fi o mişcare profund nepopulară şi ar putea pune în pericol efortul ţării de a-şi reorienta economia către consum prin erodarea puterii de cumpărare a publicului şi slăbirea yuanului.

China dispune de rezerve valutare considerabile, de 3.060 miliarde de dolari. MulşI consideră că acestea ar putea constitui un fond pentru zile negre. Însă, din nou, situaşia nu este atât de simplă. Astfel de rezerve nu sunt în mod tipic utilizate pentru recapitalizarea băncilor. în plus sunt folosite acum în alt scop: susţinerea monedei locale.

Clar, nu există soluţii facile pentru problema datoriei Chinei, care se acutizează pe zi ce trece. Singura ieşire ìnedureroasăî ar fi un val de creştere economică, însă în acest punct acest lucru pare puţin probabil.

Atingerea unor rate de creştere de peste 10% este mult mai dificilă pentru o economie care este deja a doua cea mai mare din lume, iar mediul economic mondial nu este nici pe jumătate la fel de favorabil ca în urmă cu 15 ani.

Pe plan local, salariile sunt mai mari decât erau în 1991, iar economia este mai puţin competitivă.

Beijing-ul pare în pragul unei decizii foarte dificile: sacrificarea creşterii (şi prin extensie a susţinerii politice) pentru soluţionarea directă a problemei datoriei sau o criză bancară generată de datorii de genul celei cu care se confruntă atâ de multe ţări.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO