Economiile dezvoltate sunt acum mai bogate ca niciodată după ce au crescut cu peste 70% în termeni reali din 1992. Totuşi, departe de a se bucura de stabilitate politică, acestea sunt răvăşite de conflicte sociale şi ideologice fără precedent în ultimele decenii.
Convulsiile politice ale ultimului deceniu au adus o eră de aur a analizelor sociale şi economice menite să explice de ce o economie în expansiune nu este suficientă în sine.
„The Growth Delution“, o nouă carte semnată de David Pilling, editor pe Africa al Financial Times, intră în miezul problemei, scrie Felix Martin, autor al „Money: The Unauthorised Biography“, într-o recenzie publicată de Financial Times. Pentru că subiectul lui Pilling nu este creşterea, ci produsul intern brut în sine: conceptul macroeconomic despre care acesta arată că domină majoritatea discuţiilor privind bunăstarea economică naţională.
Statutul special al acestuia, explică Pilling, este unul nemeritat. Entuziasmul majorităţii pentru PIB ca indicator al prosperităţii unei naţiuni dispare rapid odată ce aceştia realizează din ce este acesta de fapt alcătuit.
Oficial, PIB-ul este definit ca indicator ce ia în calcul toate activităţile monetizate într-o anumită perioadă. Este o definiţie pragmatică, dar care duce la unele rezultate contrare aşteptărilor. Vânzarea de bunuri furate pentru cash contribuie pozitiv la PIB, de exemplu, astfel încât hoţia este pozitivă pentru creştere. Activităţile casnice şi de creştere a copiilor desfăşurate de un părinte, însă, nefiind plătite, sunt exluse, rezultând, după estimări recente, într-o subestimare cu 3.800 miliarde de dolari a dimensiunii economiei americane.
Există mai apoi o problemă măsurării valorii adăugate a sectorului financiar şi public.
PIB-ul nu este pur şi simplu un indicator corect al bunăstării unei ţări, concluzionează editorul Financial Times în cartea sa.
Mulţi sunt probabil familiarizaţi cu astfel de discuţii privind PIB-ul. Ceea ce aduce nou cartea lui Pilling este afirmaţia potrivit căreia toate conceptele folosite în măsurătorile economice sunt create cu o anumită utilitate în minte. PIB-ul a fost creat pentru a facilita politica fiscală, nu pentru a rezuma bunăstarea economică.
În secţiunea finală a cărţii sale, Pilling scrie despre încercările moderne de a formula obiective de politică publică dincolo de creşterea PIB şi de a crea noile statistici necesare pentru motivarea şi monitorizarea implementării acestora.
